PSALMUL 31
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.
Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci Tu ești Stânca mea, Cetățuia mea
și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii,
căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6 Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți
și mă încred în Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu
8 și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului,
ci îmi vei pune picioarele la loc larg!
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;
10 mi se sfârșește viața în durere și anii în suspine.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele !
11 Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară,
de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei;
cei ce mă văd pe uliță fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13 Aud vorbele rele ale multora,
văd spaima care domnește împrejur,
când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea
și uneltesc să-mi ia viața.
14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15 Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16 Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem,
ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muți în Locuința morților!
18 Să amuțească buzele mincinoase,
care vorbesc cu îndrăzneală,
cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
și pe care o arăți celor ce se încred
în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20 Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc,
îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:
parc-aș fi fost într-o cetate întărită!
22 În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23 Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El,
căci Domnul păzește pe cei credincioși
și pedepsește aspru pe cei mândri!
24 Fiți tari și îmbărbătați-vă inima,
toți cei ce nădăjduiți în Domnul!
Psalmul 31
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 În Tine, Doamne, mă adăpostesc!
Să nu fiu făcut de rușine niciodată!
În dreptatea Ta, salvează-mă!
2 Pleacă-Ți urechea spre mine
și scapă-mă cât mai repede.
Fii pentru mine o stâncă de refugiu,
o casă a fortărețelor, ca să fiu salvat.
3 Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.
Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.
4 Tu mă vei scăpa de lațul care mi-a fost întins,
căci Tu ești refugiul meu.
5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul!
Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6 Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți,
dar mă încred în Domnul.
7 Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta,
fiindcă mi-ai văzut suferința
și ai cunoscut necazul sufletului meu.
8 Tu nu m-ai dat pe mâna dușmanului,
ci mi-ai pus picioarele să stea într-un loc larg.
9 Arată-Ți bunăvoința față de mine, Doamne,
căci sunt în necaz.
Mi se topesc ochii, sufletul și pântecul
de atâta întristare.
10 Îmi sfârșesc viața în durere
și anii în întristare.
Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele,
iar oasele mi se topesc.
11 Din cauza tuturor dușmanilor mei
am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei
și de groază pentru cunoscuții mei.
Cei ce mă văd pe drum fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort;
am ajuns ca un vas spart.
13 Căci aud calomniile multora –
teroare este de jur împrejur!
Când se sfătuiesc împreună împotriva mea,
ei plănuiesc să-mi ia viața.
14 Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.
15 Zilele mele sunt în mâna Ta;
scapă-mă din mâna dușmanilor
și a celor ce mă urmăresc!
16 Fă să strălucească fața Ta peste slujitorul Tău!
Salvează-mă, în îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu fiu făcut de rușine,
căci pe Tine Te chem.
Să fie făcuți de rușine cei răi!
Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!
18 Să fie amuțite buzele mincinoase,
care vorbesc cu obrăznicie,
cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.
19 Cât de mare este bunătatea Ta,
pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat-o celor ce se adăpostesc în Tine,
înaintea fiilor omului.
20 Tu-i ascunzi la adăpostul prezenței Tale
de conspirațiile omului;
îi adăpostești în colibă
de limbile certărețe.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci minunată I-a fost îndurarea față de mine
când eram într-o cetate asediată.
22 M-am pripit când am zis:
„Sunt alungat dinaintea ochilor Tăi“.
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele,
când am strigat către Tine după ajutor.
23 Iubiți-L pe Domnul, toți sfinții Lui,
Domnul păzește pe cei credincioși,
dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.
24 Fiți tari și încurajați-vă inimile,
toți cei ce vă puneți speranța în Domnul.