CARTEA A TREIA
PSALMUL 73
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul
și erau să-mi alunece pașii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți
când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
și trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-au parte de suferințele omenești
și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6 De aceea mândria le slujește ca salbă
și asuprirea este haina care-i învelește.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime
și au mai mult decât le-ar dori inima.
8 Râd și vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9 își înalță gura până la ceruri
și limba le cutreieră pământul.
10 De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin
11 și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu
și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Așa sunt cei răi:
totdeauna fericiți și își măresc bogățiile.
13 Degeaba dar mi-am curățit eu inima
și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
și în toate diminețile sunt pedepsit.
15 Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu
și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciți într-o clipă!
Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.
20 Ca un vis la deșteptare,
așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
21 Când mi se amăra inima
și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost și fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?
Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;
Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși .
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.
Cartea III
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf.
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să-mi alunece pașii,
3 căci îi invidiam pe cei lăudăroși
când vedeam bunăstarea celor răi.
4 Căci ei n-au parte de remușcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.
5 N-au parte de necazul muritorului de rând
și nu sunt loviți ca alți oameni.
6 De aceea mândria le este lănțișor la gât,
iar violența îi învelește ca o manta.
7 Le ies ochii din orbite,
iar imaginațiile minții lor întrec măsura.
8 Iau în derâdere și vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus, amenințând cu oprimarea.
9 Își înalță gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul Lui se întoarce la ei
și soarbe ape din plin de la ei.
11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu
și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“.
12 Iată, așa sunt cei răi:
liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.
13 Într-adevăr, degeaba mi-am curățit inima
și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
14 căci sunt lovit toată ziua
și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.
15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“,
iată că aș trăda generația fiilor Tăi.
16 Când m-am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg,
m-a cuprins neliniștea,
17 până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu
și am înțeles care este sfârșitul lor.
18 Într-adevăr, Tu îi așezi pe locuri alunecoase,
îi faci să cadă printre ruine.
19 Cum sunt pustiiți într-o clipă!
Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.
20 Ei sunt ca un vis la deșteptare.
Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.
21 Când mi se amăra inima
și mă simțeam străpuns în sufletul meu,
22 eram fără minte și nu știam nimic ,
eram ca un animal înaintea Ta.
23 Însă eu sunt cu Tine tot timpul!
Tu mă apuci de mâna dreaptă,
24 mă călăuzești cu sfatul Tău
și apoi mă vei lua în glorie.
25 Pe cine am eu în Ceruri în afară de Tine ?
Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26 Carnea și inima mi se pot distruge,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
și partea mea de moștenire pe vecie.
27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu nimicești pe oricine se abate de la Tine.
28 Cât despre mine, este bine să mă apropii de Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate lucrările Tale!