PSALMUL 74
O cântare a lui Asaf
1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?
Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2 Adu-Ți aminte de poporul Tău
pe care l-ai câștigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale!
Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.
4 Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;
și-au pus semnele lor drept semne.
5 Parcă erau niște oameni care ridică
toporul într-o pădure deasă:
6 în curând, au sfărâmat toate podoabele săpate,
cu lovituri de securi și ciocane.
7 Au pus foc Sfântului Tău Locaș;
au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.
8 Ei ziceau în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toți!”
Au ars toate locurile sfinte din țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem;
nu mai este niciun proroc
și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul
și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?
Scoate-o din sân și nimicește-i!
12 Totuși Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei țări.
13 Tu ai despărțit marea cu puterea Ta,
ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul leviatanului ,
l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.
15 Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie,
ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;
Tu ai așezat lumina și soarele.
17 Tu ai statornicit toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit vara și iarna.
18 Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește
și un popor nechibzuit hulește Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale
și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi!
20 Ai în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,
ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!
Adu-Ți aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Psalmul 74
Un maschil al lui Asaf
1 Dumnezeule, de ce ne respingi tot timpul?
De ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2 Adu-Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat-o în vechime
și ai răscumpărat-o ca seminție a moștenirii Tale;
adu-Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit.
3 Îndreaptă-Ți pașii spre aceste ruine veșnice,
unde dușmanul a distrus totul în Lăcașul cel sfânt.
4 Dușmanii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
și-au atârnat steagurile ca semne.
5 Parcă erau niște oameni care folosesc topoarele
ca să-și croiască drum prin pădure.
6 Acum, au zdrobit toate gravurile lui
cu lovituri de secure și de bardă.
7 Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș;
au întinat Locuința Numelui Tău, trântind-o la pământ!
8 Și-au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“.
Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.
9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet
și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea !
10 Dumnezeule, până când Te va mai insulta vrăjmașul?
Va batjocori dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ți-ai retras mâna Ta și dreapta Ta?
Înalț-o de la sân și distruge!
12 Dumnezeu este Împăratul meu din vechime,
Cel Ce aduce eliberare pe pământ.
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea,
ai zdrobit capetele monștrilor din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele leviatanului
și l-ai dat de mâncare locuitorilor deșertului.
15 Tu ai deschis izvoare și pârâuri
și ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este și noaptea.
Tu ai așezat pe cer luna și soarele.
17 Tu ai stabilit toate granițele pământului;
Tu ai creat anotimpul verii și al iernii.
18 Adu-Ți aminte că dușmanul Te insultă, Doamne,
și un popor nebun batjocorește Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă unui animal sufletul turturelei Tale!
Nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
căci locurile întunecate ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21 Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit!
Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!
22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ți cauza!
Adu-Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!
23 Nu uita glasul dușmanilor Tăi
și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!