Pilda nunții fiului de împărat
1 Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’ 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’ 10 Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit. 13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’”
Birul
15 Atunci , fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban . 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21 „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23 În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32 ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.” 33 Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34 Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul din ei, un învățător al Legii , ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ 40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41 Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44 ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? 45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
E pilda le abiaveschi le raclesa le thagaresco. O dinaro le Cezarosco. E mai bari porunca anda‐i Cris. O Mesia: o Ciao hai o Rai le Davidosco.
1 Astardea o Iisus hai dinea duma pale and‐ăl pilde, hai phendea: 2 O thagarimos and‐o cero meal ăc thagaresa cai cherdea abiau pe raclesche. 3 Hai dinea drom pe slugen că cola cai sas dine mui, ta on ni camne te aven. 4 Pale dinea drom pe slugen, hai phendea: Phenen le manușănghe cai si dine mui: Eta că sea cherden so trăbul and‐o abiau mîrî; gurumneora ăl parvarde sea si gata. Aven c‐o abiau. 5 Ta on ni camne te gianen lestar, hai ghele: ech că pe barea, aver te cherel negoțo; 6 Hai col‐aver ciute o vast p‐ăl slugi, marde‐le hai mundarde‐le. 7 O thagar cana așundea cadea, pherdilo holi, dinea drom pe ostașăn hai mundardea sauără codola nasul, hai dinea iag lengo foro. 8 Hai phendea pe slugenghe: O abiau si gata, ta ăl dine mui ni meritisarde te aven. 9 Gian c‐ăl droma, p‐ăl ulițe, hai caboren arachena, den‐le mui c‐o abiau. 10 Hai încliste ăl slugi c‐ăl droma, chidea sauărăn cai arachle‐le, i lace i nasul, hai pherdilo o cher le abiavesco manușănța. 11 Hai cana întrisailo o thagar te dichel le manușăn, dichlea othe ăc manuș cai nas hureado rahamiasa abiaveschi. 12 Hai phendea‐lesche: Amala, sar întrisailean cathe bi‐rahami abiaveschi? Ou acilo, ni phendea chanci. 13 Atunci o thagar phendea le slugenghe: Phanden‐les pirnengar hai vastendar, hai ciuden‐les and‐o calimos rachiaco avri. Othe avela roimos hai bare ducha. 14 Că but si dine mui, ta țîra si alome. 15 Atunci ghele ăl fariseia ta dine‐pe duma te astaren le Iisusos and‐o dimos duma. 16 Hai dine drom Leste lenghe ucenicen and‐ăc than le Irodianența, hai phende: Sicaitorina, gianas că san manuș ceacio, hai sicaves o drom le Devlesco, hai ni încheares sama catar o manuș. 17 Phen‐amenghe: So Tu pachias? Trăbul te das biro le Cezares or ni trăbul? 18 Hai o Iisus, cai pringianelas lenghi cioria, phendea‐lenghe: Sostar ispitin‐Ma, fățarnici cai sen? 19 Sicaven Manghe o lovo cai den biro. Hai on ande Lesche ăc dinari. 20 O Iisus pușlea‐le: O chipo hai ăl hramomata pă leste casche si? 21 On phende: Le Cezarosche. Atunci Ou phendea: Den le Cezaros so si le Cezarosco, hai le Devles so si le Devlesco. 22 Sostar așunde, mirime, muchle‐Les hai telearde. 23 Andă codou ghes pașîle Leste ăl saducheia, cai phenen c‐o manuș ni jiuvindol, hai on pușle‐Les: 24 Sicaitorina, o Moise phendea: Cana merela coniva hai ni avelas‐les ciave, lesco phral te lel le giuvlea pe phralesca, te vazdel urmașo. 25 Hai sas amende efta phral; o angluno însurisailo hai mulo, hai că nas‐les ciave, muchlea pe giuvlea pe phralesche. 26 Sa cadea i le dongo, i le trinengo gi c‐ăl eftanghe. 27 Palal pala lende sea, muli i oi e giuvli. 28 Cana jiuvindona, saveschi anda‐l efta phral avela e giuvli? Că sea trăisaile lasa. 29 O Iisus phendea‐lenghe: Rătăciun‐tume, că ni pringianen nici o lil le Devlesco, ta nici Lesco zuralimos. 30 Cana avela o jiuvindimos, nai te mai însurin‐pe nici te măritin‐pe, hai si te aven sar ăl îngerea le Devlesche and‐o cero. 31 And‐e buchi că giuvindon ăl mule, ni citisarden so phenel o Del, cana phenel: 32 «Me sem o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco, hai o Del le Iacovosco»? Ou nai ăc Del le mulengo, hai le jiungadengo. 33 Ăl but manuș, cai așunenas, acile mirime sar sicavelas‐len. 34 Cana așunde ăl fariseia că Ou phandea o mui le saducheengo, chidineaile and‐ăc than. 35 Ta ech anda lende, sicaitori Crisaco, caș‐te ispitil le Iisusos, te phucel‐Les: 36 Sicaitorina, savi si e mai bari porunca anda‐i Cris? 37 Ou phendea: Te iubis che Devles sauără ilesa, sauără sufletosa, hai sauără pachiamasa chiri. 38 Cadaia si e angluni hai e mai bari porunca. 39 Hai le donghi, cai meal lasa si: Te iubis che manușăs pașa‐l sar iubis‐tu tut. 40 Andă cada‐l dui porunci si astarde sauără Legea h‐ăl proorocea. 41 Sar sas chidine and‐ăc than ăl fariseia, o Iisus phușlea‐le, 42 Phenindos: Tume so pachian and‐o Hristoso? Casco Ciao si Ou? On phende: Le Davidosco. 43 Ou phendea: Sar atunci o Davido îndrumome catar o duho, numil‐Les Del cana phenel: 44 «O Del phendea mîră Devlesche: Beș că Mîrî ceacio, gi cai ciaua Che dușmanen tala Che pîrne». 45 Atunci cana o Davido numil-Les Del, sar si ou Lesco ciao? 46 Coniva ni mai daștisailo te phenel ăc vorba hai, d‐anda codou ghes, ma nas curajo te mai phucen‐Les daici.