Învierea și arătările lui Hristos
1 Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o , în care ați rămas 2 și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. 3 V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi , 5 și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7 În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Însemnătatea învierii lui Hristos
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13 Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. 14 Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. 15 Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. 16 Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n-a înviat. 17 Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre 18 și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19 Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! 20 Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. 21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. 22 Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos, 23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24 În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. 25 Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. 26 Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. 27 Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. 28 Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu înviază morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? 30 Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? 31 În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morții, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. 33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” 34 Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.
Cum vor învia morții
35 Dar va zice cineva: „Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?” 36 Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi. 37 Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță. 38 Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39 Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40 Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești. 41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42 Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire; 43 este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și înviază în putere. 44 Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45 De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. 46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul dintâi este din pământ , pământesc; omul al doilea este din cer. 48 Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49 Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc. 50 Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, 52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. 55 Unde îți este biruința, moarte ? Unde îți este boldul, moarte?” 56 Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea , preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
Învierea și arătările lui Hristos
1 Vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care v‐am binevestit‐o, pe care ați primit‐o , în care și stați, 2 prin care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ați crezut. 3 Căci v‐am dat mai întâi ceea ce am și primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre potrivit scripturilor. 4 și că a fost înmormântat și că a înviat a treia zi potrivit scripturilor , 5 și că s‐a arătat lui Chifa, după aceea celor doisprezece. 6 În urmă s‐a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cel mai mulți rămân până acum, iar unii au adormit. 7 După aceea s‐a arătat lui Iacov, în urmă tuturor apostolilor. 8 Iar la urma tuturor, ca unei stârpituri. mi s‐a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, ca unul care nu sunt destoinic să fiu numit apostol, pentru că am prigonit biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt: și harul său față de mine nu s‐a făcut zadarnic, ci am muncit mai mult decât ei toți: dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Deci fie eu, fie ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Însemnătatea învierii lui Hristos
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a fost sculat dintre cei morți, cum zic unii între voi că nu este o înviere a morților? 13 Iar dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‐a fost sculat: 14 Iar dacă Hristos n‐a fost sculat, propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică și ea; 15 dar suntem aflați și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a sculat pe Hristos pe care nu l‐a sculat, dacă cu adevărat morții nu se scoală. 16 Căci dacă morții nu se scoală, nici Hristos n‐a fost sculat; 17 și dacă Hristos n‐a fost sculat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre. 18 Deci și cei adormiți în Hristos sunt pierduți. 19 Dacă numai în viața aceasta am nădăjduit în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii. 20 Acum însă Hristos a fost sculat dintre cei morți, pârga celor adormiți. 21 Căci deoarece prin om este moartea, prin om este și învierea morților. 22 Căci după cum în Adam toți mor, astfel și în Hristos toți vor fi făcuți vii. 23 Dar fiecare în ceata sa: pârga este Hristos, apoi cei ce sunt ai lui Hristos la venirea sa, 24 după aceea vine sfârșitul, când el va da lui Dumnezeu și Tatăl Împărăția , când va fi desființat orice domnie și orice stăpânire și putere. 25 Căci trebuie ca el să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii săi sub picioarele sale. 26 Cel din urmă vrăjmaș care va fi desființat este moartea. 27 Căci El a supus toate sub picioarele lui. Iar când zice că toate au fost supuse, este vădit că afară de Cel ce i‐a supus toate. 28 Iar când îi va supune toate, atunci și Fiul însuși va fi supus Celui ce i‐a supus toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți. 29 Altfel ce vor face cei ce sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu se scoală nicidecum, pentru ce mai sunt botezați pentru ei? 30 Pentru ce suntem și noi în primejdie în fiecare ceas? 31 Pe lauda voastră, fraților, pe care o am în Hristos Isus Domnul nostru, eu mor în fiecare zi. 32 Dacă după felul oamenilor m‐am luptat cu fiarele în Efes, care‐mi este folosul? Dacă morții nu se scoală, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri. 33 Nu vă amăgiți: tovărășiile rele strică obiceiurile bune. 34 Treziți‐vă , cum e drept, și nu păcătuiți; căci unii n‐au nicio cunoștință de Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.
Cum vor învia morții
35 Dar va zice cineva: Cum se scoală morții? Și cu ce fel de trup vin ei? 36 Nechibzuitule, tu ce semeni nu este făcut viu dacă nu moare de tot; 37 și ce semeni, nu semeni trupul care are să fie, ci un grăunte gol, cum se nimerește, de grâu sau de ceva din celelalte semințe. 38 Iar Dumnezeu îi dă un trup după cum a voit și fiecăreia dintre semințe trupul ei. 39 Nu orice carne este aceeași carne; ci alta este cea de oameni și alta carnea de dobitoace și alta carnea de păsări și alta de pești. 40 Și sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. 41 Alta este slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea se deosebește de stea în slavă. 42 Astfel este și învierea morților. Este semănat în putrezire, se scoală în neputrezire; 43 este semănat în necinste, se scoală în slavă; este semănat în slăbiciune, se scoală în putere; 44 este semănat trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc; dacă este un trup sufletesc este și unul duhovnicesc. 45 Astfel și este scris: Cel dintâi om Adam s‐a făcut un suflet viu; cel din urmă Adam , un duh dătător de viață. 46 Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel sufletesc, după aceea cel duhovnicesc. 47 Cel dintâi om este din pământ , țărână, al doilea om este din cer. 48 Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cum este cel ceresc astfel sunt și cei cerești. 49 Și după cum am purtat chipul celui ce este țărână, vom purta și chipul celui ceresc. 50 Însă zic aceasta, fraților: carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moștenește neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină; nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați, 52 într‐o clipă, într‐o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță ; căci trâmbița va suna și morții se vor scula fără putrezire și noi vom fi schimbați. 53 Căci trebuie ca acest trup supus putrezirii să îmbrace neputrezirea și muritorul acesta să îmbrace nemurirea. 54 Dar când trupul acesta supus putrezirii va îmbrăca neputrezirea și muritorul acesta va îmbrăca nemurirea, atunci se va întâmpla cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită în biruință. 55 Unde îți este, moarte , biruința? Unde îți este, moarte, boldul? 56 Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este legea. 57 Dar mulțumită fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos. 58 De aceea , frații mei iubiți, fiți nemișcați, neclintiți, prisosind totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.