Carnea rămasă de la jertfe
1 În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință .
Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2 Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. 4 Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol este tot una cu nimic și că nu este decât un singur Dumnezeu. 5 Căci chiar dacă ar fi așa-numiții „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum și sunt în adevăr mulți „dumnezei” și mulți „domni”), 6 totuși, pentru noi , nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi. 7 Dar nu toți au cunoștința aceasta. Ci unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat . 8 Dar nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. 9 Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11 Și astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoștințe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! 12 Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.
Carnea rămasă de la jertfe
1 Iar despre cele înjunghiate idolilor, știm că toți avem cunoștință . Cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește. 2 Dacă i se pare cuiva că a cunoscut ceva, n‐a cunoscut încă după cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de el. 4 Deci despre mâncarea celor înjunghiate idolilor știm că un idol nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul singur. 5 Căci și dacă sunt așa‐ziși dumnezei fie în cer, fie pe pământ, ca și cum ar fi mulți dumnezei și mulți domni, 6 totuși pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate și noi pentru el; și un singur Domn, Isus Hristos, prin care sunt toate și noi prin el. 7 Dar nu în toți este cunoștința aceasta; ci unii în cugetul pe care‐l au până acum despre idol mănâncă din ele ca fiind înjunghiate idolului și cugetul lor fiind slab se întinează . 8 Iar o mâncare nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu; nici dacă nu vom mânca, n‐avem lipsă, nici dacă vom mânca, nu prisosim. 9 Luați însă seama ca nu cumva această slobozenie a voastră să fie o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, șezând la masă în templu de idoli, oare cugetul lui, dacă el este slab, nu va fi îmbărbătat ca să mănânce cele înjunghiate idolului? 11 Căci prin cunoștința ta piere cel slab, fratele pentru care a murit Hristos. 12 Și astfel , păcătuind împotriva fraților și vătămând cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13 Chiar de aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.