Fuga lui Ilie în pustie
1 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum ucisese cu sabia pe toți prorocii. 2 Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia din ei.” 3 Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat și a plecat, ca să-și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care ține de Iuda, și și-a lăsat slujitorul acolo. 4 El s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei.” 5 S-a culcat și a adormit sub un ienupăr. Și, iată, l-a atins un înger și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă.” 6 El s-a uitat și, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. A mâncat și a băut, apoi s-a culcat din nou. 7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins și a zis: „Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” 8 El s-a sculat, a mâncat și a băut și, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele lui Dumnezeu, Horeb .
Dumnezeu Se arată
9 Și acolo, Ilie a intrat într-o peșteră și a rămas în ea peste noapte. Și cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” 10 El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!” 11 Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12 Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire. 13 Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” 14 El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața.” 15 Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc și, când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. 16 Să ungi și pe Iehu , fiul lui Nimși, ca împărat al lui Israel și să ungi pe Elisei , fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. 17 Și se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu și pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elisei. 18 Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-au sărutat.”
Elisei, ucenicul lui Ilie
19 Ilie a plecat de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el și și-a aruncat mantaua pe el. 20 Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie și a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu și pe mama mea și te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te și apoi întoarce-te, dar gândește-te la ce ți-am făcut.” 21 După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors și a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea și a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie și a fost în slujba lui.
Fuga lui Ilie în pustie
1 Și Ahab a istorisit Izabelei tot ce făcuse Ilie și totul, cum omorâse cu sabia pe toți prorocii. 2 Și Izabela a trimis un sol la Ilie zicând: Așa să‐mi facă dumnezeii și încă mai mult dacă mâine pe vremea aceasta nu voi pune sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei. 3 Și când a văzut el, s‐a sculat și s‐a dus pentru viața sa, și a venit la Beer‐Șeba care este a lui Iuda și a lăsat acolo pe tânărul său. 4 Și s‐a dus în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut sub un ienupăr și își dorea moartea sufletului său și a zis: Destul! Acum, Doamne, ia‐mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei. 5 Și s‐a culcat și a adormit sub ienupăr. Și iată un înger l‐a atins și i‐a zis: Scoală‐te, mănâncă! 6 Și s‐a uitat și iată la capul său era o azimă coaptă pe pietre fierbinți și un ulcior cu apă. Și a mâncat și a băut și s‐a culcat iarăși. 7 Și îngerul Domnului s‐a întors a doua oară și l‐a atins și a zis: Scoală‐te, mănâncă! Căci calea ta este foarte lungă. 8 Și s‐a sculat și a mâncat și a băut și în puterea mâncării aceleia a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb , muntele lui Dumnezeu.
Dumnezeu se arată lui Ilie
9 Și acolo a intrat într‐o peșteră și a mas acolo. Și iată cuvântul Domnului a fost către el și i‐a zis: Ce faci aici, Ilie? 10 Și el a zis: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii tăi și am rămas eu singur și caută să‐mi ia viața. 11 Și el a zis: Ieși și stai pe munte înaintea Domnului. Și iată Domnul a trecut, și un vânt mare și puternic despica munții și sfărâma stâncile înaintea Domnului; Domnul nu era în vânt. Și după vânt, un cutremur de pământ: Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12 Și după cutremurul de pământ, foc; Domnul nu era în foc. Și după foc, un glas de șopot încet. 13 Și a fost așa : cum a auzit Ilie, și‐a acoperit fața în manta și a ieșit și a stătut la intrarea peșterii.
Și iată un glas către el zicând: Ce faci aici, Ilie? 14 Și el a zis: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii tăi și am rămas eu, eu singur, și caută să‐mi ia viața. 15 Și Domnul i‐a zis: Mergi, întoarce‐te pe calea ta către pustia Damascului și când vei veni, să ungi pe Hazael împărat peste Siria. 16 Și pe Iehu , fiul lui Nimși, îl vei unge împărat peste Israel și pe Elisei , fiul lui Șafat, de la Abel‐Mehola, îl vei unge proroc în locul tău. 17 Și va fi așa : cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu și cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei. 18 Și mi‐am oprit în Israel șapte mii, toți genunchii care nu s‐au plecat înaintea lui Baal și toate gurile care nu l‐au sărutat.
Elisei ucenicul lui Ilie
19 Și s‐a dus de acolo și a aflat pe Elisei, fiul lui Șafat, și el ara cu douăsprezece juguri înaintea lui și era cu al douăsprezecelea. Și Ilie a trecut pe lângă el și și‐a aruncat mantaua peste el. 20 Și el a lăsat boii și a alergat după Ilie și a zis: Te rog, să sărut pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma. Și el i‐a zis: Du‐te, întoarce‐te: căci ce ți‐am făcut? 21 Și s‐a întors de la el și a luat o pereche de boi și i‐a jertfit și cu uneltele boilor a fiert carnea lor și a dat‐o poporului și au mâncat‐o. Și s‐a sculat și a mers după Ilie și i‐a slujit.