Via lui Nabot
1 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint.” 3 Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!” 4 Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!” Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic. 5 Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îți este tristă inima și nu mănânci?” 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preț de argint sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ți dau via mea!’” 7 Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!” 8 Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiți un post, puneți pe Nabot în fruntea poporului 10 și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l cu pietre și să moară.” 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!” Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14 Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit.” 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit.” 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
Vestirea pedepsei
17 Atunci, cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18 „Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria ; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoț?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’” 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit , vrăjmașule?” Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob , fie slobod în Israel, 22 și voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa , fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’” 23 Domnul a vorbit și despre Izabela și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” 25 N-a fost nimeni care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl ațâța la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum făceau amoriții, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
Smerirea lui Ahab
27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieții lui, ci în timpul vieții fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”
Omorârea lui Nabot de către Ahab și Izabela
1 Și a fost așa : după aceste lucruri Nabot, Izreelitul, avea o vie în Izreel care era lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: Dă‐mi mie via ta ca să‐mi fie grădină de verdețuri, căci este aproape de casa mea și‐ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint. 3 Și Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să‐ți dau moștenirea părinților mei. 4 Și Ahab a intrat în casă trist și necăjit din pricina cuvântului pe care i‐l vorbise Nabot, Izreelitul, căci zisese: Nu‐ți voi da moștenirea părinților mei. Și s‐a culcat pe patul său și și‐a întors fața și n‐a mâncat pâine. 5 Și Izabela nevastă‐sa a venit la el și i‐a zis: Pentru ce este trist duhul tău și nu mănânci pâine? 6 Și el i‐a zis: Pentru că am vorbit lui Nabot Izreelitul și i‐am zis: Dă‐mi mie via ta pe argint sau, dacă‐ți place, îți voi da o vie în locul ei. Și el a zis: Nu‐ți voi da via mea. 7 Și Izabela nevastă‐sa i‐a zis: Oare domnești tu acum peste Israel? Scoală‐te, mănâncă pâine și inima fie‐ți veselă, eu îți voi da via lui Nabot Izreelitul. 8 Și a scris o epistolă în numele lui Ahab și a pecetluit‐o cu pecetea lui și a trimis epistola la bătrânii și la dregătorii care erau în cetatea lui, care locuiau cu Nabot. 9 Și a scris în epistolă zicând: Vestiți un post și puneți pe Nabot în capul poporului; 10 Și puneți doi oameni, fii ai lui Belial, înaintea lui și să mărturisească împotriva lui, zicând: Tu ai blestemat pe Dumnezeu și pe împărat. Și scoateți‐l și ucideți‐l cu pietre și să moară. 11 Și bărbații cetății sale, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetatea lui, au făcut cum a trimis Izabela la ei, cum era scris în epistola pe care le‐o trimisese ea: 12 Au vestit un post și au pus pe Nabot în capul poporului. 13 Și doi oameni, fii ai lui Belial, au intrat și au șezut înaintea lui și oamenii lui Belial au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, înaintea poporului, zicând: Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe împărat. Și l‐au scos din cetate și l‐au ucis cu pietre și a murit. 14 Și au trimis la Izabela zicând: Nabot a fost ucis cu pietre și a murit. 15 Și a fost așa : Cum a auzit Izabela că Nabot fusese ucis cu pietre și a murit, Izabela a zis lui Ahab: Scoală‐te, stăpânește via lui Nabot Izreelitul care n‐a vrut să ți‐o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește ci a murit. 16 Și a fost așa : Cum a auzit Ahab că murise Nabot, Ahab s‐a sculat și s‐a pogorât în via lui Nabot, Izreelitul, ca s‐o stăpânească.
Vestirea pedepsei
17 Și cuvântul Domnului a fost către Ilie, Tișbitul, zicând: 18 Scoală‐te, pogoară‐te spre întâmpinarea lui Ahab, împăratul lui Israel care este în Samaria ; iată este în via lui Nabot unde s‐a pogorât ca s‐o ia în stăpânire! 19 Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: Ai ucis și ai și luat în stăpânire? Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii sângele tău; da, pe al tău. 20 Și Ahab a zis lui Ilie: M‐ai aflat , vrăjmașul meu? Și el a zis: Te‐am aflat pentru că te‐ai vândut ca să faci rău în ochii Domnului. 21 Iată, voi aduce rău peste tine și voi mătura cu desăvârșire în urma ta, și voi stârpi din Ahab pe orice suflet de parte bărbătească, și pe cel închis și pe cel slobod în Israel 22 Și voi face casa ta ca și casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, ca și casa lui Baeșa , fiul lui Ahia, pentru mânia cu care m‐ai mâniat, și ai tras pe Israel în păcat. 23 Și chiar despre Izabela Domnul a vorbit zicând: Cânii vor mânca pe Izabela lângă zidul de la Izreel. 24 Cine va muri din Ahab în cetate câinii îl vor mânca și cine va muri în câmp păsările cerurilor îl vor mânca. 25 (Cu adevărat nu fusese nimeni ca Ahab, care s‐a vândut ca să facă rău în ochii Domnului, după cum îl întărâta Izabela nevastă‐sa. 26 Și a lucrat foarte urâcios umblând după idoli, după tot ce au făcut amoriții pe care îi alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel). 27 Și a fost așa : cum a auzit Ahab cuvintele acestea, și‐a sfâșiat hainele și și‐a pus sac pe carne și a postit și s‐a culcat în sac și umbla încet. 28 Și cuvântul Domnului a fost către Ilie Tișbitul zicând: 29 Vezi cum s‐a smerit Ahab înaintea mea? Pentru că s‐a smerit înaintea mea, nu voi aduce răul în zilele sale; în zilele fiului său voi aduce răul peste casa sa.