Legământul cu Iosafat
1 Au stat trei ani liniștiți, fără să fie război între Siria și Israel. 2 În anul al treilea, Iosafat , împăratul lui Iuda, s-a coborât la împăratul lui Israel. 3 Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Știți că Ramot din Galaad este al nostru. Și noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei.” 4 Și a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” 5 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” 6 Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de aproape patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Și ei au răspuns: „Suie-te și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 7 Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” 8 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul așa!” 9 Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și a zis: „Trimite și adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” 10 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești, în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’” 12 Și toți prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 13 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar și cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vestește-i bine!” 14 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi va spune Domnul.” 15 Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 16 Și împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 17 Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.’” 18 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus că el nu prorocește nimic bun despre mine, ci prorocește numai rău?” 19 Și Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie și toată oștirea cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui. 20 Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?’ Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 21 Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ 22 Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și-ți vei ajunge ținta; ieși și fă așa!’ 23 Și acum , iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” 24 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?” 25 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 26 Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, 27 și să le spui: ‘Așa vorbește împăratul: «Puneți pe omul acesta la închisoare și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’” 28 Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziți, popoare toate.”
Moartea lui Ahab
29 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. 30 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărătești.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-a dus la luptă. 31 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci și două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.” 32 Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreșit, acesta este împăratul lui Israel.” Și s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un țipăt. 33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 34 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul a zis cărăușului său: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” 35 Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în fața sirienilor și seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. 36 La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui și să plece fiecare în țara lui, 37 căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria și împăratul a fost îngropat la Samaria. 38 Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, și curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a zidit-o și toate cetățile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 40 Ahab a adormit cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
Iosafat, împăratul lui Iuda
41 Iosafat , fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Șilhi. 43 El a umblat în toată calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălțimile n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. 44 Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel. 45 Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 46 El a scos din țară pe sodomiții care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În Edom nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. 48 Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Ețion-Gheber . 49 Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. 50 Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ioram.
Domnia lui Ahazia
51 Ahazia , fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 53 A slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.
Ahab face legământ cu Iosafat
1 Și au rămas trei ani fără război între Siria și Israel. 2 Și a fost așa : în anul al treilea Iosafat , împăratul lui Iuda, s‐a pogorât la împăratul lui Israel. 3 Și împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: Știți că Ramot‐Galaadul este al nostru și noi tăcem și nu‐l luăm din mâna împăratului Siriei? 4 Și a zis lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă pentru Ramot‐Galaad? Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Eu sunt ca și tine, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca și caii tăi. 5 Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, astăzi cuvântul Domnului. 6 Și împăratul lui Israel a adunat pe proroci, ca la patru sute de bărbați, și le‐a zis: Să merg împotriva Ramot‐Galaadului la luptă sau să mă las? Și ei au zis: Suie‐te și Domnul îl va la în mâna împăratului. 7 Și Iosafat a zis: Nu mai este aici vreun proroc al Domnului ca să‐l întrebăm? 8 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat, Mica, fiul lui Imla, prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu prorocește bine despre mine, ci rău. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul. 9 Și împăratul lui Israel a chemat un slujbaș și a zis: Adu repede pe Mica, fiul lui Imla. 10 Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe scaunul său de domnie îmbrăcați în hainele lor, în arie la intrarea porții Samariei și toți prorocii proroceau înaintea Lor. 11 Și Zedechia, fiul lui Chenaana, și‐a făcut coarne de fier și a zis: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici. 12 Și toți prorocii au prorocit așa zicând: Suie‐te la Ramot‐Galaad, și izbutește, căci Domnul îl va da în mâna împăratului. 13 Și solul care se dusese să cheme pe Mica i‐a vorbit zicând: Iată cuvintele prorocilor toate cu o gură spun bine pentru împărat; fie și cuvântul tău, te rog, ca și cuvântul unuia dintre ei și vorbește bine. 14 Și Mica a zis: Viu este Domnul, ce‐mi va zice Domnul aceea voi vorbi. 15 Și a venit la împărat. Și împăratul i‐a zis: Mica, să mergem la Ramot‐Galaad la luptă sau să ne lăsăm? Și el i‐a zis: Suie‐te și izbutește, căci Domnul îl dă în mâna împăratului. 16 Și împăratul i‐a zis: De câte ori să te jur ca să nu‐mi spui decât adevărul în numele Domnului? 17 Și Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăștiat pe munți ca oile care n‐au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n‐au domn; să se întoarcă fiecare în pace la casa sa. 18 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți‐am spus că nu prorocește bine despre mine ci rău? 19 Și Mica a zis: Ascultă deci cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe scaunul său de domnie și toată oștirea cerurilor stând împrejurul lui, la dreapta lui și la stânga lui. 20 Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie și să cadă în Ramot‐Galaad? Și unul zicea așa și altul așa. 21 Și un duh a ieșit și a stătut înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi. 22 Și Domnul i‐a zis: Cu ce? Și el a zis: voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui. Și Domnul a zis: Îl vei amăgi și vei și izbuti: ieși și fă așa. 23 Și acum iată Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor proroci ai tăi și Domnul a vorbit rău de tine. 24 Și Zedechia, fiul lui Chenaana, s‐a apropiat și a lovit pe Mica peste față și a zis: Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să‐ți vorbească ție? 25 Și Mica a zis: Iată vei vedea în ziua aceea când vei intra în odaia dinăuntru ca să te ascunzi. 26 Și împăratul lui Israel a zis: Ia pe Mica și du‐l înapoi la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 27 Și zi: Așa zice împăratul: puneți pe acesta în închisoare și hrăniți‐l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace. 28 Și Mica a zis: Dacă cu adevărat te vei întoarce în pace, Domnul n‐a vorbit prin mine. Și a zis: Ascultați, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
29 Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐au suit la Ramot‐Galaad. 30 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele și voi intra în luptă, iar tu îmbracă‐ți hainele tale. Și împăratul lui Israel și‐a schimbat hainele și a plecat la luptă. 31 Și împăratul Siriei poruncise celor treizeci și doi de mai mari ai carelor sale, zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel. 32 Și a fost așa : cum au văzut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Negreșit acesta este împăratul lui Israel. Și s‐au abătut să se lupte împotriva lui și Iosafat a strigat. 33 Și a fost așa : când au văzut mai marii carelor că nu era împăratul lui Israel, s‐au întors de la el. 34 Și un om a tras din arc în nevinovăția lui și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Și el a zis celui ce mâna carul său: Întoarce‐ți mâna și scoate‐mă din tabără, căci sunt rănit. 35 Și lupta s‐a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea și împăratul a stătut în carul său în fața sirienilor și către seară a murit; și sângele curgea din rană în fundul carului. 36 Și pe la apusul soarelui s‐a făcut o strigare în tabără zicând: Fiecare om la cetatea sa, și fiecare om la pământul său. 37 Și împăratul a murit și a fost dus la Samaria și au înmormântat pe împărat în Samaria. 38 Și au spălat carul în iazul Samariei. Și câinii au lins sângele său, unde se scăldau curvele: după cuvântul Domnului pe care‐l vorbise. 39 Și celelalte fapte ale lui Ahab și tot ce a făcut și casa de fildeș pe care a zidit‐o și toate cetățile pe care le‐a zidit, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 40 Și Ahab a adormit cu părinții săi și în locul său a domnit Ahazia, fiul său.
Iosafat, împăratul lui Iuda
41 Și Iosafat , fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era de treizeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim; și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. 43 Și el a umblat în toată calea lui Asa, tatăl său; și nu s‐a depărtat de la ea făcând ce este drept în ochii Domnului. Dar înălțimile n‐au fost îndepărtate: poporul încă jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 44 Și Iosafat a fost în pace cu împăratul lui Israel. 45 Și celelalte fapte ale lui Iosafat și puterea sa pe care a arătat‐o și cum s‐a luptat, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 46 Și a stârpit din țară rămășița sodomiților care rămăsese din zilele lui Asa, tatăl său. 47 Și nu era împărat în Edom : domnia un dregător. 48 Iosafat a făcut și corăbii din Tars ca să meargă la Ofir pentru aur ; dar n‐au mers, căci corăbiile s‐au sfărâmat în Ețion‐Gheber . 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat n‐a voit. 50 Și Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat cu părinții săi în cetatea lui David, tatăl său; și în locul său a domnit Ioram, fiul său.
Domnia lui Ahazia
51 Ahazia , fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doi ani peste Israel. 52 Și el a făcut rău în ochii Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care trăsese pe Israel în păcat. 53 Și a slujit lui Baal și i s‐a închinat și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel după toate cele ce făcuse tatăl său.