Căsătoria lui Solomon. Visul lui
1 Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David până și-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. 2 Poporul nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. 3 Solomon iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. 4 Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. 5 La Gabaon , Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” 6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr , nu sunt încercat . 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui. 9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?” 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11 Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Și, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele.” 15 Solomon s-a deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
16 Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfățișat înaintea lui. 17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă. 18 După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21 Dimineața, m-am sculat să dau țâță copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața, și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.” 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Așa au vorbit ele înaintea împăratului. 23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Și cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’” 24 Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie!” Au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!” 26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiați-l!” 27 Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Dați celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâți. Ea este mama lui.” 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.
Căsătoria lui Solomon
1 Și Solomon s‐a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului, și a luat pe fiica lui Faraon și a adus‐o în cetatea lui David, până să sfârșească de zidit casa sa și casa Domnului și zidul Ierusalimului de jur împrejur. 2 Dar poporul jertfea pe înălțimi, căci nu era zidită o casă numelui Domnului până în zilele acelea. 3 Și Solomon iubea pe Domnul umblând în așezămintele lui David, tatăl său, numai că jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 4 Și împăratul s‐a dus la Gabaon ca să jertfească acolo căci aceasta era înălțimea cea mare. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe acest altar.
Visul lui Solomon
5 Domnul s‐a arătat lui Solomon la Gabaon într‐un vis de noapte. Și Dumnezeu a zis: Cere ce să‐ți dau. 6 Și Solomon a zis: Tu ai arătat mare îndurare robului tău David tatăl meu, după cum el a umblat înaintea ta în adevăr și în dreptate și în întregime de inimă cu tine și i‐ai păstrat această mare îndurare și i‐ai dat un fiu , care șade pe scaunul său de domnie ca astăzi. 7 Și acum, Doamne Dumnezeul meu, tu ai făcut pe robul tău împărat în locul lui David, tatăl meu, și eu sunt un copil mic, nu știu nici să ies nici să intru . 8 Și robul tău este în mijlocul poporului tău pe care l‐ai ales, un popor mare care nu se poate socoti nici număra de mulțime. 9 Deci dă robului tău o inimă care aude, ca să jude ce pe poporul tău, ca să deosebească între bine și rău; căci cine poate judeca pe poporul tău acesta așa de mare? 10 Și cuvântul a fost bun în ochii Domnului că Solomon a cerut acest lucru. 11 Și Dumnezeu i‐a zis: Pentru că ai cerut acest lucru și n‐ai cerut pentru tine zile multe și n‐ai cerut pentru tine bogății și n‐ai cerut viața vrăjmașilor tăi, ci ai cerut pentru tine cunoștință ca să asculți judecata, 12 iată am făcut după cuvântul tău; ți‐am dat o inimă înțeleaptă și care aude încât n‐a fost asemenea ție înaintea ta și nu se va scula asemenea ție după tine. 13 Și ți‐am dat și ce n‐ai cerut: bogății și slavă, încât nu va fi nimeni asemenea ție între împărați în toate zilele tale. 14 Și dacă vei umbla în căile mele, păzind așezămintele și poruncile mele, cum a umblat David, tatăl tău, atunci îți voi lungi zilele tale. 15 Și Solomon s‐a deșteptat și iată a fost un vis. Și a venit la Ierusalim și a stătut înaintea chivotului legământului Domnului și a adus arderi de tot și a adus jertfe de pace și a făcut un ospăț tuturor slujitorilor săi.
Înțelepciunea lui Solomon la judecată
16 Atunci, două femei curve au venit la împărat și au stătut înaintea lui. 17 Și una din femei a zis: Rogu‐mă, domnul meu! Eu și femeia aceasta locuiam într‐o casă și eu am născut cu ea în casă. 18 Și a fost așa : a treia zi după ce am născut, a născut și această femeie. Și eram împreună; niciun străin nu era cu noi în casă; numai noi amândouă eram în casă. 19 Și fiul acestei femei a murit noaptea pentru că s‐a culcat pe el. 20 Și ea s‐a sculat la miezul nopții și a luat pe fiul meu de lângă mine, când roaba ta dormia și l‐a culcat la sânul său și pe fiul ei, care era mort l‐a culcat la sânul meu. 21 Și m‐am sculat dimineața să alăptez pe fiul meu și iată era mort! Și m‐am uitat la el dimineața și iată nu era fiul meu pe care‐l născusem. 22 Și femeia cealaltă a zis: Ba nu, căci fiul meu este cel viu și fiul tău este cel mort. Și aceea zicea: Ba nu, căci fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu. Așa vorbeau ele înaintea împăratului. 23 Și împăratul a zis: Una zice: Acesta cel viu este fiul meu și cel mort este fiul tău și cealaltă zice: Ba nu; căci cel mort este fiul tău și cel viu este fiul meu. 24 Și împăratul a zis: Aduceți‐mi o sabie. Și au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Și împăratul a zis: Tăiați pe copilul cel viu și dați jumătate uneia și jumătate celeilalte. 26 Și femeia, al căreia era fiul cel viu, a vorbit împăratului, căci i se tulburaseră măruntaiele pentru fiul ei și a zis: Rogu‐te, domnul meu, dă‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorî nicidecum. Și cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al tău, tăiați‐l în două. 27 Și împăratul a răspuns și a zis: Dați‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorâți, căci ea este mama lui. 28 Și tot Israelul a auzit de judecata pe care o judecase împăratul și s‐au temut de împărat, căci au văzul că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el ca să facă judecată.