ELI ȘI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL
CAPITOLELE 1—12
(Psalmii 99:6.)Penina o necăjește pe Ana
1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana , fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit . 2 El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo , ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4 În ziua când își aducea Elcana jertfa , dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6 Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
Rugăciunea Anei
9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului Domnului. 10 Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea. 11 Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici nu va trece peste capul lui.” 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14 și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește.” 15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată , căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum.” 17 Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” 18 Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Și femeia a plecat . A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași. 19 S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.
Nașterea lui Samuel
Elcana s-a culcat cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat) , „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut”. 21 Bărbatul său, Elcana, s-a suit apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința. 22 Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duce ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână acolo pentru totdeauna .” 23 Elcana , bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!” Și femeia a rămas acasă și a dat țâță fiului ei până l-a înțărcat. 24 Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25 Au înjunghiat taurii și au dus copilul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului! 27 Pentru copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului.” Și s-au închinat acolo înaintea Domnului.
Penina necăjește pe Ana
1 Și era un om din Ramataim‐Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim și numele lui era Elcana , fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimitean . 2 Și el avea două neveste și numele uneia era Ana și numele celeilalte Penina. Și Penina avea copii, iar Ana n‐avea copii. 3 Și acest om se suia din cetatea sa din an în an să se închine și să jertfească Domnului oștirilor în Silo . Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului. 4 Și a fost așa : în ziua când a jertfit Elcana, a dat părți nevestei sale Penina și la toți fiii și fetele ei. 5 Iar Anei i‐a dat o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul îi închisese pântecele. 6 Și potrivnica ei o împungea foarte mult ca s‐o necăjească, fiindcă Domnul îi închisese pântecele. 7 Și așa făcea Elcana an de an. Oridecâteori se suia ea la casa Domnului, aceea o împungea așa; și ea plângea și nu mânca. 8 Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Ano, de ce plângi? Și de ce nu mănânci? Și de ce e întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
Rugăciunea Anei
9 Și Ana s‐a sculat după ce au mâncat și au băut în Silo; (și Eli preotul ședea pe scaun lângă unul din ușiorii templului Domnului). 10 Și ea era în amărăciune de suflet și s‐a rugat Domnului și a plâns mult. 11 Și a juruit o juruință și a zis: Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei tale și îți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba ta și vei da roabei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va veni pe capul lui. 12 Și a fost așa : pe când se ruga ea lung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. 13 Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzia. Și Eli socotea că era beată. 14 Și Eli i‐a zis: Până când vei fi beată? Ia vinul de la tine! 15 Și Ana a răspuns și a zis: Nu, domnul meu, sunt o femeie cu duhul întristat; n‐am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi‐am vărsat sufletul înaintea Domnului. 16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din mulțimea durerii mele și a întristării mele am vorbit până acum. 17 Și Eli a răspuns și a zis: Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să‐ți împlinească cererea pe care i‐ai făcut‐o. 18 Și ea a zis: Să afle har roaba ta în ochii tăi! Și femeia s‐a dus pe calea ei și a mâncat și fața ei n‐a mai fost tristă. 19 Și s‐au sculat dis de dimineață și s‐au închinat înaintea Domnului și s‐au întors și au venit la casa lor în Rama. Și Elcana a cunoscut pe Ana, nevasta sa, și Domnul și‐a adus aminte de ea.
Nașterea lui Samuel
20 Și a fost așa : după trecerea zilelor, Ana a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Samuel, zicând: Pentru că l‐am cerut de la Domnul. 21 Și Elcana, bărbatul său, și toată casa lui, s‐a suit să jertfească Domnului jertfa de fiecare an și juruința sa. 22 Și Ana nu s‐a suit, căci a zis bărbatului ei: Până va fi înțârcat pruncul și atunci îl voi aduce, ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo în veac . 23 Și Elcana , bărbatul ei, i‐a zis: Fă ce este bine în ochii tăi; rămâi până‐l vei înțârca. Numai să întărească Domnul cuvântul său! Și femeia a rămas și și‐a alăptat fiul până l‐a înțârcat. 24 Și după ce l‐a înțârcat, l‐a suit cu ea cu trei tauri și o efă din floarea făinii și un burduf cu vin, și l‐a adus în casa Domnului în Silo și copilul era mic. 25 Și au junghiat taurul și a adus pe băiat la Eli. 26 Și ea a zis: O, domnul meu, viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia, care a stat aici lângă tine, rugându‐se Domnului. 27 Pentru acest băiat m‐am rugat și Domnul mi‐a dat cererea, pe care i‐am făcut‐o. 28 Și l‐am împrumutat și eu Domnului; toate zilele cât va fi, este împrumutat Domnului. Și ei s‐au închinat acolo Domnului.