Căderea lui Dagon înaintea chivotului
1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. 2 După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul pește) și l-au așezat lângă Dagon. 3 A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon și l-au pus înapoi la locul lui. 4 Și a doua zi, sculându-se dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon și cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag și nu-i rămăsese decât trunchiul. 5 De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.
Pedeapsa filistenilor
6 Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod și i-a pustiit ; i-a lovit cu bube la șezut, atât în Asdod, cât și în ținutul lui. 7 Când au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” 8 Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Și au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. 9 Dar, după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetății și a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetății de la mic până la mare și au avut o spuzeală de bube la șezut. 10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniții au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru.” 11 Și au trimis și au strâns pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere. 12 Oamenii care nu mureau erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau până la cer.
Căderea lui Dagon înaintea cnivotului
1 Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au dus de la Eben‐Ezer la Asdod. 2 Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au adus în casa lui Dagon și l‐au pus lângă Dagon. 3 Și a doua zi asdodenii s‐au sculat de dimineață și iată Dagon zăcea pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat pe Dagon și l‐au pus iarăși la locul său. 4 Și s‐au sculat devreme, a doua zi de dimineață, și iată Dagon zăcea pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului și capul lui Dagon și amândouă palmele mâinilor sale tăiate erau pe prag. Numai trunchiul lui Dagon îi rămăsese. 5 De aceea preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon nu calcă pe pragul lui Dagon în Asdod până în ziua de astăzi.
Pedeapsa filistenilor
6 Și mâna Domnului a fost grea asupra asdodenilor și i‐a pustiit și i‐a bătut cu umflături , Asdodul și hotarele sale. 7 Și oamenii din Asdod au văzut că este așa și au zis: Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, căci mâna sa este grea asupra noastră și asupra dumnezeului nostru Dagon. 8 Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor la ei și au zis: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Și ei au răspuns: Să se îndrepte chivotul Dumnezeului lui Israel spre Gat. Și au îndreptat chivotul Dumnezeului lui Israel într‐acolo. 9 Și a fost așa : după ce l‐au îndreptat într‐acolo, mâna Domnului a fost asupra cetății cu foarte mare groază și a bătut pe oamenii cetății de la mic până la mare și s‐au deschis umflăturile pe ei. 10 Și au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Și a fost așa : cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, ecroniții au strigat, zicând: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne ucidă, pe noi și pe poporul nostru. 11 Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor și au zis: Trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel și să se întoarcă la locul său și să nu ne ucidă pe noi și poporul nostru. Căci o groază de moarte era în toată cetatea; mâna lui Dumnezeu era foarte grea acolo. 12 Și oamenii care nu mureau erau loviți cu umflături și strigătul cetății se suia până la cer.