Prăznuirea Paștelor
1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ținuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea lor, pentru că preoții nu se sfințiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviințarea împăratului și a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mâna împăraților Asiriei! 7 Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii , cum vedeți. 8 Nu vă înțepeniți grumazul ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv și îndurător și nu-Și va întoarce Fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.” 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau joc de ei. 11 Însă câțiva oameni din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat și au îndepărtat altarele pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, plini de rușine , s-au sfințit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviților. 17 Fiindcă în adunare erau mulți inși care nu se sfințiseră, leviții au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toți cei ce nu erau curați, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulți din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră și au mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toți 19 cei ce și-au pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor, măcar că n-au făcut sfânta curățire!” 20 Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviților, care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulțumire și lăudând pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se sfințiseră. 25 Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoții, și leviții, și tot poporul venit din Israel, și străinii veniți din țara lui Israel sau așezați în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27 Preoții și leviții s-au sculat și au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuința sfântă a Domnului.
Prăznuirea Paștelor
1 Și Ezechia a trimis la tot Israelul și Iuda și a scris epistole și lui Efraim și Manase, să vină la casa Domnului la Ierusalim să facă paștele Domnului Dumnezeul lui Israel. 2 Și împăratul s‐a sfătuit cu mai marii săi și cu toată obștea în Ierusalim să facă paștele în luna a doua. 3 Căci n‐au putut să le facă la vremea aceea, pentru că nu se sfințiseră destui preoți și poporul nu se adunase încă la Ierusalim. 4 Și lucrul a fost drept în ochii împăratului și în ochii obștii întregi. 5 Și au hotărât să facă o strigare în tot Israelul de la Beer‐Șeba până la Dan ca să vină să facă paștele Domnului Dumnezeul lui Israel, la Ierusalim: căci de mult nu le făcuseră cum era scris. 6 Și alergătorii au mers cu scrisorile din mâna împăratului și mai marilor săi în tot Israelul și Iuda și după porunca împăratului ziceau: Copii ai lui Israel, întoarceți‐vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel și el se va întoarce la rămășița ce a scăpat din voi din mâna împăraților Asiriei. 7 Și nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor, așa că i‐a dat pustiirii , cum vedeți. 8 Și nu vă întăriți grumajii ca părinții voștri; dați mâna Domnului și veniți la locașul său sfințit, pe care l‐a sfințit în veci și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, ca să se întoarcă de la voi aprinderea mâniei sale. 9 Căci, dacă vă veți întoarce la Domnul, frații voștri și copiii voștri vor afla compătimire înaintea celor ce i‐au luat prinși și se vor întoarce în țara aceasta: căci Domnul Dumnezeul vostru este milos și îndurător și nu‐și va întoarce fața de la voi, dacă vă veți întoarce la el. 10 Și alergătorii au trecut din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon: dar au râs de ei și și‐au bătut joc de ei. 11 Totuși unii bărbați din Așer și din Manase și din Zabulon s‐au smerit și au venit la Ierusalim. 12 Și mâna lui Dumnezeu a fost peste Iuda și le‐a dat aceeași inimă ca să facă porunca împăratului și a mai marilor, după cuvântul Domnului. 13 Și s‐a adunat mult popor la Ierusalim să facă sărbătoarea azimilor în luna a doua, o foarte mare obște. 14 Și s‐au sculat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim și au îndepărtat toate altarele tămâiei și le‐au aruncat în pârâul Chedron. 15 Și au junghiat paștele la patrusprezece ale lunii a doua și preoții și leviții s‐au rușinat și s‐au sfințit și au adus arderile de tot în casa Domnului. 16 Și au stătut în locul lor, după datina lor, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoții au stropit sângele luat din mâna leviților. 17 Căci erau mulți în obște care nu se sfințiseră; pentru aceea leviții au luat asupra lor junghierea paștelor pentru oricine nu era curat, ca să‐i sfințească Domnului. 18 Căci o mulțime din popor, mulți din Efraim și din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățiseră și au mâncat paștele altfel decât era scris. Dar Ezechia s‐a rugat pentru ei zicând: Domnul care este bun să ierte fiecăruia, 19 care și‐a îndreptat inima să caute pe Dumnezeu, Domnul Dumnezeul părinților săi, deși nu este curățit după curățirea sfântului locaș. 20 Și Domnul a asculat pe Ezechia și a vindecat pe popor. 21 Și copiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au făcut sărbătoarea azimilor șapte zile cu bucurie mare: și leviții și preoții lăudau pe Domnul, zi de zi, cântând cu instrumente de laudă Domnului. 22 Și Ezechia a vorbit la inima tuturor leviților care aveau pricepere în cunoștința bună a Domnului; și au mâncat jertfele de sărbătoare în cele șapte zile, aducând jertfe de pace și înălțând pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23 Și toată obștea s‐a sfătuit să facă alte șapte zile: și au făcut cele șapte zile cu bucurie. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, a dat obștei ca dar ridicat o mie de boi și șapte mii de oi; și mai marii au dat obștei o mie de boi și zece mii de oi; și un mare număr de preoți s‐au sfințit. 25 Și toată obștea lui Iuda s‐a bucurat și preoții și leviții și toată obștea care venise din Israel, și străinii de loc care veniseră din țara lui Israel și care locuiau în Iuda. 26 Și a fost mare bucurie în Ierusalim; căci din zilele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu fusese așa ceva în Ierusalim. 27 Și preoții și leviții s‐au sculat și au binecuvântat pe popor: și glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor s‐a suit până la locuința sa cea sfântă în ceruri.