Nimicirea închinării la idoli
1 Împăratul Iosia a strâns la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2 Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toți bărbații lui Iuda și cu toți locuitorii Ierusalimului, preoții, prorocii și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa Domnului. 3 Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ. 4 Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de al doilea rând și celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea și pentru toată oștirea cerurilor și le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, și a pus să le ducă cenușa la Betel. 5 A izgonit pe preoții idolilor, puși de împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului, și pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor și întregii oștiri a cerurilor. 6 A scos din Casa Domnului idolul Astarteei și l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron și l-a prefăcut în cenușă, iar cenușa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. 7 A dărâmat casele sodomiților care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. 8 A adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda; a pângărit înălțimile unde ardeau preoții tămâie, de la Gheba până la Beer-Șeba, și a dărâmat înălțimile de la porți, cea care era la intrarea porții lui Iosua, căpetenia cetății, și cea care era la stânga porții cetății. 9 Totuși preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau azimi în mijlocul fraților lor. 10 Împăratul a pângărit Tofetul , în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. 11 A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împărații lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, și a ars în foc carele soarelui. 12 Împăratul a dărâmat altarele de pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră împărații lui Iuda, și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat și le-a luat de acolo, le-a aruncat țărâna în pârâul Chedron. 13 Împăratul a pângărit înălțimile care erau în fața Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, și pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoș, urâciunea Moabului, și lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. 14 A sfărâmat stâlpii idolești și a dărâmat astarteele, și locul lor l-a umplut cu oase omenești. 15 A dărâmat și altarul de la Betel și înălțimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălțimea și a prefăcut-o în țărână și a ars idolul Astarteei.
Mormântul prorocului din Iuda
16 Iosia, întorcându-se și văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte și le-a ars pe altar și l-a pângărit, după cuvântul Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri. 17 El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.” 18 Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului care venise din Samaria. 19 Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile Samariei și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20 A înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
Prăznuirea Paștelor
21 Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legământului!” 22 Paște ca acestea nu se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23 Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim. 24 Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Înainte de Iosia , n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. 26 Totuși Domnul nu S-a întors din iuțimea mâniei Lui celei mari de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. 27 Și Domnul a zis: „Voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, și casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele Meu.’” 28 Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 29 Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la Meghido cum l-a văzut. 30 Slujitorii lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz împăratul lui Iuda
31 Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal , fata lui Ieremia, din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui. 33 Faraon Neco l-a pus în lanțuri la Ribla , în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și de un talant de aur. 34 Și Faraon Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia și i-a schimbat numele în Ioiachim . A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt și a murit acolo. 35 Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.
Ioiachim împăratul lui Iuda
36 Ioiachim avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. 37 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi.
Nimicirea închinării la idoli
1 Și împăratul a trimis și au adunat la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2 Și împăratul s‐a suit în casa Domnului și toți bărbații lui Iuda și toți locuitorii Ierusalimului cu el și preoții și prorocii și tot poporul de la mic până la mare: și a citit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului care se aflase în casa Domnului. 3 Și împăratul a stătut lângă stâlp și a făcut un legământ înaintea Domnului că va umbla după Domnul și va păzi poruncile lui și mărturiile lui și așezămintele lui, din toată inima și din tot sufletul, ca să întărească cuvintele legământului acestuia care sunt scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a stătut în acest legământ. 4 Și împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, și preoților din rândul al doilea și ușierilor să scoată din templul Domnului toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal și pentru Astartea și pentru toată oștirea cerurilor și le‐a ars afară din Ierusalim în câmpiile Chedronului și au adus cenușa lor la Betel. 5 Și a desființat pe preoții închinători la idoli pe care îi rânduiseră împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului și pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui și lunii și zodiilor și la toată oștirea cerurilor. 6 Și a scos Astartea din casa Domnului afară din Ierusalim la pârâul Chedron și a ars‐o la pârâul Chedron și a prefăcut‐o în pulbere și a aruncat pulberea pe mormintele copiilor poporului. 7 Și a dărâmat casele sodomiților care erau în casa Domnului unde femeile țeseau case pentru Astartea. 8 Și a adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a spurcat înălțimile unde arseseră tămâie preoții, de la Gheba până la Beer‐Șeba și a dărâmat înălțimile porților care crau la intrarea porții lui Iosua, mai marele cetății, cele de la stânga drumului la poarta cetății. 9 Totuși, preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim ci mâncau azime între frații lor. 10 Și a spurcat Tofetul care este în valea copiilor lui Hinom, ca nimeni să nu poată trece prin foc pe fiul său sau pe fata sa lui Moloh. 11 Și a desființat caii pe care‐i rânduiseră împărații lui Iuda soarelui, la intrarea casei Domnului, lângă odaia lui Netan‐Melec, dregătorul, care era în Parvarim și a ars cu foc carele soarelui. 12 Și împăratul a dărâmat altarele care erau pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz pe care le făcuseră împărații lui Iuda și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei Domnului și le‐a sfărâmat de acolo și le‐a aruncat pulberea în părâul Chedron. 13 Și împăratul a spurcat înălțimile care erau în fața Ierusalimului, care erau în dreapta Muntelui stricăciunii pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astartea, urâciunea sidonienilor, și pentru Chemoș, urâciunea moabiților, și pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon. 14 Și a sfărâmat stâlpii și a tăiat Astarteele și a umplut locurile lor cu oase de oameni. 15 Chiar și altarul care era în Betel, înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat, și altarul și înălțimea le‐a dărâmat și a ars înălțimea, a prefăcut‐o în pulbere și a ars Astartea.
Mormântul prorocului din Iuda
16 Și Iosia s‐a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte și a trimis și a luat oasele din morminte și le‐a ars pe altar și l‐a spurcat, după cuvântul Domnului, pe care‐l strigase omul lui Dumnezeu, care a strigat cuvintele acestea. 17 Și a zis: Ce piatră de mormânt este ceea ce văd? Și bărbații cetății i‐au spus: Mormântul omului lui Dumnezeu care venea din Iuda și a strigat aceste lucruri pe care le‐ai făcut cu altarul din Betel. 18 Și a zis: Lăsați‐l; să nu‐i miște nimeni oasele. Și au lăsat în pace oasele lui ca și oasele prorocului care ieșise din Samaria. 19 Și Iosia a îndepărtat și toate casele înălțimilor care erau în cetățile Samariei, pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să întărâte pe Domnul și a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20 Și a jertfit pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars deasupra lor oase de oameni. Și s‐a întors la Ierusalim.
Facerea Paștilor
21 Și împăratul a poruncit la tot poporul, zicând: Faceți Paștile pentru Domnul Dumnezeul vostru, cum este scris în cartea aceasta a legământului. 22 Căci nu se făcuseră astfel de Paști din zilele judecătorilor care au judecat pe Israel și în toate zilele împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23 Dar în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia s‐au făcut Paștile acestea pentru Domnul în Ierusalim. 24 Și Iosia a stârpit și pe cei ce cheamă duhurile morților și pe vrăjitori și pe terafimii și idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim ca să se împlinească cuvintele legii , care erau scrise în cartea pe care o aflase Hilchia, preotul, în casa Domnului. 25 Și n‐a fost mai înainte de el vreun împărat asemenea lui care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său și din toată puterea sa, după toată legea lui Moise, nici după el nu s‐a sculat asemenea lui. 26 Totuși, Domnul nu s‐a întors din iuțimea mâniei celei mari cu care se aprinsese mânia lui împotriva lui Iuda pentru toate întărâtările cu care îl întărâtase Manase. 27 Și Domnul a zis: Voi îndepărta și pe Iuda de la fața mea cum am îndepărtat pe Israel și voi lepăda cetatea aceasta Ierusalimul pe care l‐am ales și casa de care zisesem: Numele meu va fi acolo. 28 Și celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 29 În zilele sale Faraon‐Neco, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Asiriei la râul Eufrat. Și împăratul Iosia a mers împotriva lui dar acela, cum l‐a văzut, l‐a omorât în Meghido . 30 Și slujitorii lui l‐au dus mort în car de la Meghido și l‐au adus la Ierusalim și l‐au înmormântat în mormântul său. Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l‐au uns și l‐au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz, împăratul lui Iuda
31 Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când a început să domnească și a domnit trei luni la Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal , fata lui Ieremia din Libna. 32 Și a făcut rău în ochii Domnului, după toate cele ce făcuseră părinții săi. 33 Și Faraon‐Neco l‐a legat la Ribla , în țara Hamatului ca să nu domnească în Ierusalim și a pus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.
Ioiachim, împăratul lui Iuda
34 Și Faraon‐Neco a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i‐a schimbat numele în Ioiachim iar pe Ioahaz l‐a luat și l‐a dus în Egipt și a murit acolo. 35 Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul dar a pus bir asupra țării ca să dea bani după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui ca să‐l dea lui Faraon‐Neco. 36 Ioiachim era de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Zebuda, fata lui Pedaia din Ruma. 37 Și a făcut rău în ochii Domnului după toate cele ce făcuseră părinții săi.