Înmulțirea untdelemnului
1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.” 2 Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” 3 Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține. 4 Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline.” 5 Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. 6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn. 7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi.”
Fiul sunamitei
8 Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem . Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.” 14 Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân.” 15 Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. 16 Elisei i-a zis: „La anul , pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!” 17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18 Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!” 20 Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22 A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.” 23 Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24 Apoi a pus șaua pe măgăriță și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune.” 25 Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’” Ea a răspuns: „Bine.” 27 Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.” 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ‘Nu mă amăgi’?” 29 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.” 30 Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și el s-a sculat și a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu s-a trezit.” 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34 S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!” 37 Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat fiul și a ieșit afară.
Moartea în oală
38 Elisei s-a întors la Ghilgal , și în țară bântuia o foamete . Pe când fiii prorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” 39 Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” Și n-au putut să mănânce. 41 Elisei a zis: „Luați făină!” A aruncat făină în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!” Și nu mai era nimic vătămător în oală.
Cele douăzeci de pâini de orz
42 A venit un om din Baal-Șalișa . A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!” 43 Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor mânca, și va mai rămâne.’” 44 Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul Domnului.
Înmulțirea untdelemnului de către Elisei
1 Și o femeie din femeiele fiilor prorocilor a strigat către Elisei, zicând: Slujitorul tău bărbatul meu a murit și știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Și a venit creditorul să‐mi ia pe amândoi copiii ca să fie robi. 2 Și Elisei i‐a zis: Ce să fac pentru tine? Spune‐mi ce ai în casă? Și ea a zis: Roaba ta n‐are nimic în casă decât un vas cu untdelemn. 3 Și el a zis: Mergi, împrumută‐ți vase de afară de la toți vecinii tăi, vase goale; să nu împrumuți puține. 4 Și intră și închide ușa după tine și după fiii tăi și varsă în toate vasele acelea și cele umplute dă‐le la o parte. 5 Și ea s‐a dus de la el și a închis ușa după sine și după fiii săi: ei îi aduceau vasele și ea turna. 6 Și a fost așa : după ce au fost umplute vasele, ea a zis fiului său: Mai adu‐mi un vas. Și el i‐a zis: Nu mai este niciun vas. Și untdelemnul s‐a oprit. Și ea a venit și a spus omului lui Dumnezeu. 7 Și el a zis: Mergi, vinde untdelemnul și plătește‐ți datoria și din ce va rămânea trăiește tu și fiii tăi.
Fiul Sunamitei
8 Și a fost așa : într‐una din zile Elisei a trecut pe la Sunem , unde era o femeie cuprinsă și ea l‐a silit să mănânce pâine. Și a fost așa : ori de câte ori trecea el, se abătea acolo să mănânce pâine. 9 Și ea a zis bărbatului ei: Iată cunosc acum că acesta este un om sfânt al lui Dumnezeu care trece totdeauna pe la noi. 10 Să‐i facem, te rog, o odaie mică de sus pe zid și să‐i punem acolo un pat și o masă și un scaun și un sfeșnic. Și va fi așa: când va veni pe la noi, se va abate acolo. 11 Și a fost așa : într‐una din zile a venit pe acolo și s‐a abătut în odaia de sus și s‐a culcat acolo. 12 Și a zis lui Ghehazi, tânărul său: Cheamă pe Sunamita aceasta. Și a chemat‐o, și ea a stătut înaintea lui. 13 Și el i‐a zis: Zi‐i: Iată, tu ai îngrijit de noi cu toată grija aceasta; ce este de făcut pentru tine? Vrei să se vorbească pentru tine împăratului sau mai marelui peste oaste? Și ea a zis: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu. 14 Și el a zis: Ce este de făcut deci pentru ea? Și Ghehazi a zis: Cu adevărat n‐are fiu și bărbatul ei este bătrân. 15 Și Elisei a zis: Cheamă‐o! Și el a chemat‐o și ea a stătut la ușă. 16 Și el i‐ a zis: La anul viitor pe vremea aceasta, vei îmbrățișa un fiu. Și ea a zis: Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu minți roabei tale. 17 Și femeia a zămislit și a născut un fiu la vremea aceea, în anul viitor, cum îi spusese Elisei. 18 Și copilul s‐a făcut mare. Și a fost așa : într‐o zi a ieșit la tatăl său la secerători. 19 Și a zis tatălui său: Capul meu, capul meu! Și el a zis tânărului său: Du‐l la mamă‐sa. 20 Și l‐a luat și l‐a dus la mamă‐sa și a șezut pe genunchii ei până la amiază și a murit. 21 Și ea s‐a suit și l‐a culcat pe patul omului lui Dumnezeu și a închis ușa după el și a ieșit. 22 Și a chemat la sine pe bărbatul său și a zis: Trimete‐mi, te rog, unul din tineri și una din măgărițe și voi alerga la omul lui Dumnezeu și mă voi întoarce. 23 Și el a zis: Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Și ea a zis: Pace! 24 Și a înșeuat măgărița și a zis tânărului său: Mână, și mergi înainte; să nu mă încetinești din călărit până nu‐ți voi zice. 25 Și s‐a dus și a venit la omul lui Dumnezeu în muntele Carmel. Și a fost așa : Cum a văzut‐o omul lui Dumnezeu de departe, a zis lui Ghehazi tânărul său: Iată Sunamita! 26 Acum, te rog, aleargă spre întâmpinarea ei și zi‐i: Ești bine? Este bine bărbatul tău? Bine copilul tău? Și ea a zis: Bine. 27 Și ea a venit la omul lui Dumnezeu în munte și i‐a cuprins picioarele și Ghehazi s‐a apropiat ca s‐o îndepărteze. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Lasă‐o, căci sufletul ei este amărât în ea și Domnul mi‐a ascuns și nu mi‐a spus. 28 Și ea a zis: Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? Oare n‐am zis: Nu mă amăgi? 29 Și el a zis lui Ghehazi: Încinge‐ți coapsele și ia toiagul meu în mâna ta și mergi pe calea ta. Dacă vei întâmpina vreun om să nu‐i urezi de bine și dacă‐ți va ura de bine, să nu‐i răspunzi și pune toiagul meu pe fața copilului. 30 Și mama copilului a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și el s‐a sculat și a urmat‐o. 31 Și Ghehazi a trecut înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului, dar n‐a fost nici glas, nici luare aminte. Și s‐a întors spre întâmpinarea lui Elisei și i‐a spus zicând: Nu s‐a deșteptat copilul. 32 Și Elisei a intrat în casă și iată copilul era mort, întins pe patul său. 33 Și a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s‐a rugat Domnului. 34 Și s‐a suit și s‐a culcat peste copil și și‐a pus gura pe gura lui și ochii pe ochii lui și mâinile pe mâinile lui și s‐a plecat peste copil și carnea copilului s‐a încălzit. 35 Și s‐a întors și a umblat prin casă când încoace când încolo și s‐a suit și s‐a plecat peste el. Și copilul a strănutat de șapte ori și copilul și‐a deschis ochii. 36 Și Elisei a chemat pe Ghehazi și i‐ a zis: Cheamă pe Sunamita aceasta. Și el a chemat‐o, și ea a intrat la el. Și el a zis: Ia‐ți fiul! 37 Și ea a venit și a căzut la picioarele lui și s‐a plecat la pământ și și‐a luat fiul și a ieșit.
Moartea în oală
38 Și Elisei s‐a întors la Ghilgal . Și era foamete în țară și fiii prorocilor ședeau înaintea lui. Și a zis tânărului său: Pune oala cea mare și fierbe fiertură pentru fiii prorocilor. 39 Și a ieșit unul la câmp să culeagă verdețuri și a aflat o viță sălbatică și a strâns de pe ea colocinți sălbatici și și‐a umplut haina și a venit și i‐a turnat în oala de fiertură: căci nu‐i cunoșteau. 40 Și au turnat oamenilor să mănânce. Și a fost așa : cum au mâncat din fiertură, au strigat și au zis: Om al lui Dumnezeu, este moarte în oală. Și nu puteau să mănânce din ea. 41 Și el a zis: Aduceți făină. Și a aruncat‐o în oală și a zis: Turnați poporului să mănânce. Și nu era nimic rău în oală.
Cele douăzeci de pâini de orz
42 Și a venit un om de la Baal‐Șalișa și a adus omului lui Dumnezeu pâine din pârga sa, douăzeci de pâini de orz și spice proaspete de grâu în sacul său. Și a zis: Dă poporului să mănânce. 43 Și slujitorul său a zis: Cum să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? Și el a zis: Dă poporului să mănânce, căci așa zice Domnul: Vor mânca și va mai rămânea. 44 Și a pus înaintea lor și au mâncat și au lăsat o rămășiță, după cuvântul Domnului.