Ioab trimite pe o femeie din Tecoa la David
1 Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom. 2 A trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. 3 Să te duci astfel la împărat și să-i vorbești așa și așa.” Și Ioab i-a spus ce trebuia să zică. 4 Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Împărate, scapă-mă !” 5 Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă , bărbatul mi-a murit! 6 Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7 Și iată că toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorâm pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!’ Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pământului.” 8 Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.” 9 Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea , împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit.” 10 Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine și nu se va mai atinge de tine.” 11 Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească prăpădul și să nu mi se nimicească fiul!” Și el a zis: „Viu este Domnul că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!” 12 Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Și el a zis: „Vorbește!” 13 Femeia a zis: „Pentru ce gândești tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a izgonit? 14 Trebuie negreșit să murim și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui. 15 Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnul meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Și roaba ta a zis: ‘Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.’ 16 Da, împăratul va asculta pe roaba sa ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Roaba ta a zis: ‘Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele și răul.’ Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.” 18 Împăratul a răspuns și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!” 19 Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putință nicio abatere, nici la dreapta, nici la stânga, de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit și a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înțelept ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.”
Absalom este iertat și adus înapoi
21 Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar de adu înapoi pe tânărul Absalom.” 22 Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său.” 23 Ioab s-a sculat, a plecat în Gheșur și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. 24 Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața.” Și Absalom s-a dus în casa lui și n-a văzut fața împăratului. 25 Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; din talpa piciorului până în creștetul capului n-avea niciun cusur. 26 Când își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului. 27 Lui Absalom i s-au născut trei fii și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip. 28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă fața împăratului. 29 Apoi a chemat pe Ioab să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară, și Ioab tot n-a vrut să vină. 30 Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc.” Și slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. 31 Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?” 32 Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ți-am trimis vorbă și ți-am zis: ‘Vino aici și te voi trimite la împărat să-i spui: «Pentru ce m-am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.»’ Doresc acum să văd fața împăratului și, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.” 33 Ioab s-a dus la împărat și i-a spus lucrul acesta. Și împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.
Femeia din Tecoa la David
1 Și Ioab, fiul Țeruei, a înțeles că inima împăratului era după Absalom. 2 Și Ioab a trimis la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort. 3 Și intră la împărat și vorbește‐i după cuvântul acesta. Și Ioab a pus cuvintele în gura ei. 4 Și femeia din Tecoa a vorbit împăratului și a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a zis: Ajută , împărate! 5 Și împăratul i‐a zis: Ce‐ți este? Și ea a răspuns: Cu adevărat, sunt o femeie văduvă și bărbatul meu a murit. 6 Și roaba ta avea doi fii și s‐au certat amândoi la câmp și nu era cine să‐i despartă și unul a lovit pe celălalt și l‐a ucis. 7 Și iată toată familia s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului. 8 Și împăratul a zis femeii: Mergi la casa ta și voi porunci pentru tine. 9 Și femeia din Tecoa a zis împăratului: Asupra mea , domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea și asupra casei tatălui meu și împăratul și scaunul său de domnie să fie fără vină. 10 Și împăratul a zis: Pe cel ce‐ți va zice ceva, adu‐l la mine și nu te va mai atinge. 11 Și ea a zis: Aducă‐și aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca să nu mai mărească răzbunătorul de sânge prăpădul și să nu piardă ei pe fiul meu. Și el a zis: Viu este Domnul, de va cădea un fir de păr al fiului tău la pământ. 12 Atunci femeia a zis: Rogu‐te, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a zis: Vorbește. 13 Și femeia a zis: Pentru ce dar ai născocit aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Și împăratul vorbește cuvântul acesta ca un vinovat, căci împăratul nu aduce iarăși înapoi pe cel pe care l‐a izgonit . 14 Căci vom muri , și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el. 15 Și acum dacă am venit să vorbesc acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m‐a înspăimântat și roaba ta a zis: Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale. 16 Căci împăratul va asculta pe roaba sa ca s‐o scape din mâna omului care caută să ne piardă pe mine și pe fiul meu împreună, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Și roaba ta a zis: Să fie, te rog, cuvântul domnului meu împăratul spre odihnă, căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, ca să deosebească binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine! 18 Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Să nu‐mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba. Și femeia a zis: Rogu‐mă, să vorbească domnul meu, împăratul. 19 Și împăratul a zis: Oare este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga din toate câte a vorbit domnul meu împăratul; căci robul tău Ioab, el mi‐a poruncit și el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să schimbe fața lucrului a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Și domnul meu este înțelept , ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, ca să știe tot ce se face pe pământ.
Absalom iertat și adus înapoi
21 Și împăratul a zis lui Ioab: Iată acum am făcut lucrul acesta; deci mergi și adu înapoi pe tânărul Absalom! 22 Și Ioab a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a binecuvântat pe împărat. Și Ioab a zis: Astăzi cunoaște robul tău că am aflat har în ochii tăi, domnul meu împărate! Căci împăratul a împlinit cuvântul robului său. 23 Și Ioab s‐a sculat și a mers la Gheșur și a adus pe Absalom la Ierusalim. 24 Și împăratul a zis: Să se întoarcă la casa sa și să nu‐mi vadă fața. Și Absalom s‐a întors la casa sa și n‐a văzut fața împăratului. 25 Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el. 26 Și când își rădea capul (și îl rădea din an în an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl rădea), părul capului său cântărea două sute de sicli după greutatea împăratului. 27 Și lui Absalom i s‐au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar: ea era o femeie frumoasă la față. 28 Și Absalom a locuit doi ani de zile în Ierusalim și n‐a văzut fața împăratulul. 29 Și Absalom a trimis la Ioab, ca să‐l trimită la împărat, dar Ioab n‐a voit să vină la el. Și a trimis iarăși a doua oară și n‐a voit să vină. 30 Și Absalom a zis robilor săi. Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo; mergeți și puneți‐i foc. Și robii lui Absalom au pus foc ogorului. 31 Atunci Ioab s‐a sculat și a venit la Absalom în casa lui și a zis: De ce au pus foc robii tăi ogorului meu? 32 Și Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine zicând: Vino aici ca să te trimit la împărat să‐i zici : De ce am venit din Gheșur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața împăratului și dacă este nelegiuire în mine, să mă ucidă. 33 Și Ioab a venit la împărat și i‐a spus. Și împăratul a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul a sărutat pe Absalom.