Țiba înnegrește pe Mefiboșet
1 Când trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba , slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2 Împăratul a zis lui Țiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Și Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor și vinul, pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.” 3 Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.’” 4 Împăratul a zis lui Țiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău.” Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”
Șimei blestemă
5 David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei , fiul lui Ghera. El înainta blestemând 6 și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. 7 Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău! 8 Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!” 9 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” 10 Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’” 11 Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu , care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” 13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf. 14 Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.
Hușai la Absalom
15 Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom. 16 Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” 17 Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?” 18 Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel și cu el vreau să rămân. 19 De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”
Absalom ascultă de Ahitofel
20 Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună. Ce avem de făcut?” 21 Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că te-ai făcut urât tatălui tău și mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări.” 22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului Israel. 23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.
Țiba, Șimei, Hușai, Ahitofel
1 Și David trecuse puțin dincolo de vârf și iată l‐a întâmpinat Țiba , robul lui Mefiboșet, cu o pereche de măgari înșeuați și pe ei două sute de pâini și o sută de ciorchine de struguri și o sută de poame de vară și un burduf cu vin. 2 Și împăratul a zis lui Țiba: Ce vrei cu acestea? Și Țiba a zis: Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie și pâinile și poamele de vară pentru mâncarea tinerilor, și vinul de băut pentru cei obosiți în pustie. 3 Și împăratul a zis: Unde este fiul domnului tău? Și Țiba a zis împăratului: Iată el rămâne în Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăția tatălui meu. 4 Și împăratul a zis lui Țiba: Iată tot ce a fost al lui Mefiboșet este al tău. Și Țiba a zis: Mă plec cu plecăciune! Să aflu har înaintea domnului meu împăratul! 5 Și împăratul David a venit la Bahurim și iată de acolo a ieșit un bărbat din familia casei lui Saul, al cărui nume era Șimei , fiul lui Ghera. El a ieșit blestemând 6 și a aruncat cu pietre după David și după toți robii împăratului David, și tot poporul și toți vitejii erau la dreapta lui și la stânga lui. 7 Și Șimei zicea așa și blestema: Du‐te, du‐te, om de sânge și om al lui Belial! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia te‐ai făcut împărat, și Domnul a dat împărăția în mâna lui Absalom, fiul tău. Și iată, acum ești în nenorocirea ta însuți, căci ești om de sânge. 9 Atunci Abișai, fiul Țeruei, a zis împăratului: Pentru ce să blesteme acest câine mort pe domnul meu împăratul? Rogu‐mă, să trec și să‐i iau capul. 10 Și împăratul a zis: Ce am eu a face cu voi, fii ai Țeruei? Da, să blesteme, fiindcă Domnul i‐a zis: Blestemă pe David! Și cine va zice: De ce faci așa? 11 Și David a zis lui Abișai și tuturor robilor săi: Iată, fiul meu care a ieșit din măruntaiele mele îmi caută viața, cu cât mai mult dar acest Beniamit? Lăsați‐l și să blesteme, căci Domnul i‐a poruncit. 12 Poate că Domnul se va uita la nedreptatea mea și îmi va răsplăti cu bine pentru blestemarea mea de astăzi. 13 Și David mergea pe drum cu oamenii săi și Șimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui și blestema mergând, și arunca cu pietre după el și arunca cu praf. 14 Și împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefin și s‐au răcorit acolo. 15 Și Absalom și tot poporul, bărbații din Israel, au venit la Ierusalim și Ahitofel cu el. 16 Și a fost așa : când Hușai, Architul, prietenul lui David, a venit la Absalom, Hușai a zis lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul! 17 Și Absalom a zis lui Hușai: Aceasta este îndurarea ta către prietenul tău? De ce n‐ai mers cu prietenul tău? 18 Și Hușai a zis lui Absalom: Nu! Ci voi fi al aceluia pe care l‐a ales Domnul și acest popor și toți bărbații lui Israel și cu el voi rămânea. 19 Și apoi cui voi sluji? Oare nu înaintea fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău așa voi fi înaintea ta.
Absalom ascultă de Achitofel
20 Și Absalom a zis lui Ahitofel: Dați‐vă sfatul ce vom face! 21 Și Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la țiitoarele tatălui tău pe care le‐a lăsat să păzească ele casa și tot Israelul v‐a auzi că ai miros urât la tatăl tău; atunci mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări. 22 Și au întins un cort lui Absalom pe acoperișul casei și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în ochii întregului Israel. 23 Și sfatul pe care‐l dădea Ahitofel în acele zile era ca și cum ar fi întrebat cineva cuvântul lui Dumnezeu; așa era tot sfatul lui Ahitofel atât la David cât și la Absalom.