Pavel în Iconia
1 În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel că o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2 Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraților. 3 Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4 Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alții cu apostolii . 5 Neamurile și iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre. 6 Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. 7 Și au propovăduit Evanghelia acolo.
Vindecarea unui olog
8 În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9 El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit, 10 a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble. 11 La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul și au zis în limba licaoniană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” 12 Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. 13 Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14 Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat: 15 „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele. 16 El , în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, 17 măcar că , drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.” 18 Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade să le aducă jertfă.
Pavel în Derbe și Antiohia
19 Atunci, au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște iudei, care au ațâțat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20 Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 21 După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23 Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră. 24 Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, 25 au vestit Cuvântul în Perga și s-au coborât la Atalia. 26 De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27 După venirea lor, au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinței. 28 Și au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.
Pavel în Iconia
1 Și a fost așa : în Iconia au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit astfel încât a crezut o mare mulțime de iudei și greci. 2 Dar iudeii care erau neînduplecați au întărâtat și înrăutățit sufletele Neamurilor împotriva fraților. 3 Deci au rămas destulă vreme acolo vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care mărturisea pentru cuvântul harului său, dând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4 Dar mulțimea cetății s‐a dezbinat și unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii . 5 Și când s‐a făcut o pornire a Neamurilor și a iudeilor cu mai marii lor, ca să‐i înfrunte rușinos și să‐i omoare cu pietre, 6 ei și‐au dat bine seama și au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe și în împrejurime. 7 Și acolo vesteau evanghelia.
Vindecarea unui olog
8 Și în Listra sta jos un bărbat neputincios de picioare, olog din pântecele mamei lui, care niciodată nu umblase. 9 Acesta asculta pe Pavel vorbind; care uitându‐se țintă la el și văzând că are credință ca să fie vindecat, 10 a zis cu glas tare: Scoală‐te drept pe picioarele tale. Și el a făcut o săritură și umbla. 11 Iar gloatele, când au văzut ce a făcut Pavel, și‐au ridicat glasul în limba licaoniană zicând: Dumnezeii s‐au coborât la noi în asemănarea oamenilor. 12 Și numeau pe Barnaba Jupiter, iar pe Pavel Mercur, fiindcă el mânuia cuvântul. 13 Iar preotul lui Jupiter, al cărui Templu este înaintea cetății, a adus tauri și cununi la porți și voia să înjunghie jertfă cu gloatele. 14 Și când au auzit apostolii Barnaba și Pavel și‐au sfâșiat veșmintele și s‐au repezit în gloată strigând 15 și zicând: Bărbați, pentru ce faceți acestea? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi și vă aducem vestea bună ca să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni la Dumnezeul cel viu care a făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele: 16 care în neamurile trecute a îngăduit toate Neamurile ca să meargă pe căile lor. 17 Totuși nu s‐a lăsat pe sine însuși fără martor, întrucât a lucrat binele și v‐a dat din cer ploi și vremuri roditoare, umplându‐vă inimile de hrană și veselie. 18 Și zicând acestea, abia au oprit gloatele ca să nu le înjunghie jertfă.
Pavel în Derbe și Antiohia
19 Dar au sosit niște iudei de la Antiohia și Iconia și după ce au înduplecat gloatele și au aruncat cu pietre în Pavel, îl târau afară din cetate socotind că este mort. 20 Și după ce l‐au înconjurat ucenicii, s‐a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba la Derbe. 21 Și după ce au vestit evanghelia în cetatea aceea și au făcut destui ucenici, s‐au întors la Listra și la Iconia și la Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‐i să stăruiască în credință și că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. 23 Și după ce le‐au rânduit prezbiteri în fiecare biserică și s‐au rugat cu postiri, i‐au încredințat Domnului, în care crezuseră. 24 Și au străbătut Pisidia și au venit la Pamfilia 25 și după ce au vorbit cuvântul în Perga, s‐au pogorât la Atalia, 26 și de acolo au plecat pe apă la Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27 Și când au ajuns și au adunat biserica, au vestit toate câte făcuse Dumnezeu cu ei și că a deschis Neamurilor o ușă de credință. 28 Și au zăbovit acolo nu puțină vreme cu ucenicii.