Adunarea Bisericii din Ierusalim
1 Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2 Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. 3 După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6 Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis:
„Fraților , știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. 9 N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. 10 Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” 12 Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
Hotărârea Bisericii
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis:
„Fraților, ascultați-mă! 14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. 15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16 ‘«După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou, 17 pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu», 18 zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.’ 19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge. 21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” 22 Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba , și pe Sila, oameni cu vază între frați. 23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii
și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! 24 Fiindcă am auzit că unii , plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25 noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri. 28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, 29 adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge , de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.”Hotărârea adusă în Antiohia
30 Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31 După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. 32 Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte. 33 După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși. 34 Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo. 35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Pavel cercetează Bisericile
36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” 37 Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan , numit Marcu, 38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor. 39 Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru. 40 Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. 41 El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile.
Adunarea Bisericii din Ierusalim
1 Și unii s‐au pogorât de la Ierusalim și învățau pe frați zicând : Dacă nu veți fi tăiați împrejur, după datina lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2 Și făcându‐se nu puțină împotrivire și cercetare din partea lui Pavel și Barnaba cu ei, au hotărât frații ca Pavel și Barnaba și alții oarecare dintre ei să se suie la apostoli și prezbiteri la Ierusalim pentru această neînțelegere. 3 Deci ei fiind trimiși de biserică, treceau prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor: și făceau mare bucurie la toți frații. 4 Și când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică și apostoli și prezbiteri și au spus toate câte făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Și unii din secta fariseilor, care au crezut, s‐au ridicat zicând că trebuie să‐i taie împrejur și să le poruncească să păzească legea lui Moise. 6 Și apostolii și prezbiterii s‐au adunat să vadă despre acest cuvânt. 7 Și după ce s‐a făcut multă cercetare, s‐a sculat Petru și a zis către ei: Bărbați frați , voi știți că din zilele de la început Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea Neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu care cunoaște inimile le‐a mărturisit dându‐le Duhul Sfânt ca și nouă, 9 și n‐a făcut nicio deosebire între noi și ei curățindu‐le inimile prin credință. 10 Acum dar de ce ispitiți pe Dumnezeu ca să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n‐am fost în stare să‐l purtăm? 11 Ci credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus Hristos în același fel ca ei. 12 Și toată mulțimea a tăcut și ascultau pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni făcuse Dumnezeu între Neamuri prin ei.
Hotărârea Bisericii
13 Iar după ce au tăcut ei, Iacov a răspuns zicând: Bărbați frați, asultați‐mă: 14 Simeon a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a căutat să ia din Neamuri un popor pentru numele său. 15 Și cu aceasta glăsuiesc împreună cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16 După acestea iar mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David și voi zidi iarăși cele răsturnate ale lui și‐l voi îndrepta, 17 pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul și toate Neamurile peste care este chemat numele meu, 18 zice Domnul care face acestea cunoscute din veac. 19 De aceea eu judec să nu supărăm pe aceia dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem ca să se ferească de întinăciunile idolilor și de curvie și de ce este sugrumat și de sânge. 21 Căci Moise are din vremuri de demult în fiecare cetate pe cei ce‐l propovăduiesc, fiind citit în sinagogi în fiecare Sabat. 22 Atunci s‐a părut bine apostolilor și prezbiterilor cu toată biserica să aleagă bărbați dintre ei și să trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba, pe Iuda, care se numește Barsaba , și pe Sila, bărbați căpetenii între frați. 23 Și au scris astfel prin mâna lor: Apostolii și prezbiterii și frații către frații celor dintre Neamuri, care sunt la Antiohia și în Siria și în Cilicia, sănătate. 24 Deoarece am auzit că unii dintre noi v‐au tulburat cu cuvinte, răsucindu‐vă sufletele, cărora noi nu le‐am poruncit, 25 ni s‐a părut bine, fiind într‐un gând, să alegem bărbați și să trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oameni care și‐au pus în joc sufletele pentru numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Am trimis deci pe Iuda și pe Sila și ei înșiși vă vor da de știre prin viu grai aceleași. 28 Căci s‐a părut bine Duhului Sfânt și nouă ca să nu se mai pună peste voi nicio greutate mai mare decât acestea ce sunt de neapărată trebuință: 29 să vă feriți de cele înjunghiate idolilor și de sânge și de cele sugrumate și de curvie, de care dacă vă veți păzi pe voi înșivă cu îngrijire, bine faceți. Fiți sănătoși.
Hotărârea adusă în Antiohia
30 Deci când li s‐a dat drumul, s‐au pogorât la Antiohia și strângând mulțimea, le‐au dat scrisoarea. 31 Și după ce au citit‐o, s‐au bucurat de mângâiere. 32 Și Iuda și Sila fiind și ei proroci, au îndemnat prin multe cuvinte pe frați și i‐au întărit. 33 Și după ce au stat câtăva vreme acolo , li s‐a dat drumul în pace de către frați la cei ce i‐au trimis. 34 Iar lui Sila i s‐a părut bine să rămână acolo. 35 Dar Pavel și Barnaba au zăbovit în Antiohia învățându‐i și binevestind Cuvântul lui Dumnezeu împreună și cu alții mulți.
Pavel cercetează Bisericile
36 Și după câteva zile Pavel a zis către Barnaba: Să ne întoarcem acum să cercetăm pe frați în fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, văzând cum se află. 37 Și Barnaba s‐a hotărât să ia cu ei și pe Ioan , care se numește Marcu. 38 Dar Pavel găsea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care s‐a despărțit de ei de la Pamfilia și n‐a venit cu ei la lucru. 39 Și s‐a iscat o aprindere încât s‐au despărțit unul de altul și Barnaba a luat cu sine pe Marcu și a plecat pe apă la Cipru. 40 Iar Pavel și‐a ales pe Sila și a ieșit fiind încredințat de frați harului Domnului. 41 Și străbătea prin Siria și Cilicia întărind bisericile.