Timotei. Vedenia lui Pavel
1 În urmă, Pavel s-a dus la Derbe și la Listra. Și iată că acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase și al unui tată grec. 2 Frații din Listra și Iconia îl vorbeau de bine. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el și, după ce l-a luat , l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, căci toți știau că tatăl lui era grec. 4 Pe când trecea prin cetăți, învăța pe frați să păzească hotărârile apostolilor și prezbiterilor din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr din zi în zi. 6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7 Ajunși lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut atunci prin Misia și s-au coborât la Troa. 9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” 10 După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
Pavel la Filipi. Lidia
11 După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia și a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 12 De acolo ne-am dus la Filipi , care este cea dintâi cetate dintr-un ținut al Macedoniei și o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. 13 În ziua Sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. 14 Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15 După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea.” Și ne-a silit să intrăm.
O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi
16 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire . Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei. 17 Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.” 18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit , s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19 Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea fruntașilor. 20 I-au dat pe mâna dregătorilor și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sunt niște iudei 21 care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.” 22 Norodul s-a ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei și au poruncit să-i bată cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. 24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a băgat picioarele în butuci. 25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. 26 Deodată , s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. 27 Temnicerul s-a deșteptat și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.” 29 Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila, 30 i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor , ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta.” 32 Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33 Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui. 34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
Pavel și Sila slobozi
35 Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.” 36 Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară și duceți-vă în pace.” 37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor fără să fim judecați, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” 38 Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s-au temut când au auzit că sunt romani. 39 Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță și i-au rugat să părăsească cetatea. 40 Ei au ieșit din temniță și au intrat în casa Lidiei; și, după ce au văzut și mângâiat pe frați, au plecat.
Timotei. Vedenia lui Pavel
1 Și a ajuns și la Derbe și Listra. Și iată acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiu al unei femei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. 2 El avea bună mărturie de la frații care erau în Listra și Iconia. 3 Pe el îl voia Pavel ca să iasă cu el și l‐a luat și l‐a tăiat împrejur din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci știau toți că tatăl lui era grec. 4 Și când treceau prin cetăți, le dădeau să păzească hotărârile judecate de apostolii și prezbiterii care erau în Ierusalim. 5 Deci bisericile erau întărite în credință și sporeau la număr în fiecare zi. 6 Și au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia. 7 Și când au venit spre Misia, încercau să meargă în Bitinia și Duhul lui Isus nu le‐a îngăduit. 8 Deci trecând pe lângă Misia, s‐au pogorât la Troa. 9 Și noaptea i s‐a arătat lui Pavel o vedenie: un bărbat din Macedonia sta și‐l ruga și zicea: Treci în Macedonia și ajută‐ne. 10 Și când a văzut vedenia, îndată am căutat să ieșim în Macedonia, judecând că Dumnezeu ne‐a chemat să le vestim evanghelia.
Pavel la Filipi. Lidia
11 Deci plecând pe apă din Troa, am mers drept la Samotracia și a doua zi la Neapoli 12 și de acolo la Filipi , care este o cetate a Macedoniei, cea dintâi din ținut, o colonie romană ; și am zăbovit în această cetate câteva zile. 13 Și în ziua Sabatului am ieșit afară din poartă la un râu, unde socoteam că este un loc de rugăciune; și am șezut jos și vorbeam femeilor care erau adunate. 14 Și o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de purpură din orașul Tiatira, temătoare de Dumnezeu, asculta; a cărei inimă a deschis‐o Domnul ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel. 15 Și după ce a fost botezată ea și casa ei, ne‐a rugat zicând: Dacă ați judecat că sunt credincioasă Domnului, intrați în casa mea și rămâneți acolo. Și ne‐a silit.
O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi
16 Și a fost așa: pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne‐a ieșit înainte o slujnică , având un duh al lui Piton, care aducea mult câștig domnilor ei prin ghicire. 17 Ea urmând după Pavel și noi, striga zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care vă vestesc calea mântuirii. 18 Și aceasta o făcea multe zile. Dar Pavel, foarte necăjit, s‐a întors și a zis duhului: Îți poruncesc în numele lui Isus Hristos să ieși afară din ea. Și a ieșit afară în ceasul acela. 19 Și când au văzut domnii ei că s‐a dus nădejdea câștigului lor, au apucat pe Pavel și Sila și i‐au târât în târg înaintea mai marilor. 20 Și după ce i‐au adus la căpetenii, au zis: Acești oameni, care sunt iudei, turbură cetatea noastră 21 și vestesc datine pe care nu ne este îngăduit să le primim nici să le facem, noi fiind romani. 22 Și gloata s‐a ridicat împreună împotriva lor și căpeteniile le‐au sfâșiat veșmintele și au poruncit să‐i bată cu nuiele. 23 Și după ce le‐au dat multe lovituri, i‐au aruncat în temniță poruncind păzitorului închisorii să‐i păzească bine. 24 Acesta primind o astfel de poruncă, i‐a aruncat în temnița dinăuntru și le‐a înțepenit picioarele în butuci. 25 Iar pe la miezul nopții Pavel și Sila se rugau și cântau laudă lui Dumnezeu și cei legați îi ascultau cu luare aminte. 26 Și deodată s‐a făcut un cutremur mare de pământ încât s‐au zguduit temeliile închisorii; și îndată toate ușile s‐au deschis și legăturile tuturor s‐au desfăcut. 27 Iar păzitorul închisorii s‐a deșteptat din somn și văzând deschise ușile temniței, și‐a tras sabia și era să‐și răpună viața, socotind că cei legați au fugit afară. 28 Dar Pavel a strigat cu glas mare zicând: Nu‐ți face niciun rău, căci toți suntem aici. 29 Și a cerut lumini și s‐a repezit înăuntru și tremurând de frică a căzut înaintea lui Pavel și Sila 30 și i‐a dus afară și a zis: Domnilor , ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? 31 Iar ei au zis: Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit tu și casa ta. 32 Și i‐au vorbit Cuvântul Domnului cu toți care erau în casa lui. 33 Și el i‐a luat la sine în acel ceas al nopții și le‐a spălat rănile și îndată a fost botezat el și toți ai săi. 34 Și i‐a suit la casa sa și a pus masa și s‐a veselit cu toată casa lui, fiindcă crezuse în Dumnezeu.
Pavel și Sila slobozi
35 Iar când s‐a făcut ziuă, căpeteniile au trimis pe cei ce purtau nuielele zicând: Dă drumul la oamenii aceia. 36 Și păzitorul închisorii a spus lui Pavel cuvintele acestea zicând : Căpeteniile au trimis ca să vi se dea drumul; acum dar ieșiți afară și mergeți în pace. 37 Dar Pavel a zis către ei: După ce ne‐au bătut în fața lumii, neosândiți, pe noi, oameni care suntem romani, ne‐au aruncat în temniță; și acum ne scot afară pe ascuns? Nu așa, ci să vină ei înșiși să ne scoată afară, 38 Și cei ce purtau nuielele au adus la cunoștința căpeteniilor aceste vorbe; iar ei s‐au temut când au auzit că sunt romani. 39 Și au venit și i‐au îmbunat și i‐au dus afară și‐i rugau să plece din cetate. 40 Și ei au ieșit din temniță și au intrat în casa Lidiei; și când au văzut pe frați, i‐au mângâiat și au ieșit.