Pavel la Tesalonic
1 Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3 dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți. „Și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” 4 Unii din ei și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila . 5 Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulțime, au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason și căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. 6 Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo câțiva frați înaintea dregătorilor cetății și strigau: „Oamenii aceștia care au răscolit lumea au venit și aici, 7 și Iason i-a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor Cezarului și spun că este un alt Împărat: Isus.” 8 Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul și pe dregătorii cetății, 9 care au dat drumul lui Iason și celorlalți numai după ce au căpătat de la ei un zălog.
Pavel la Bereea
10 Frații au trimis îndată, noaptea, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa. 12 Mulți dintre ei și din femeile cu vază ale grecilor și mulți bărbați au crezut. 13 Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure și să ațâțe noroadele. 14 Atunci, frații au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila și Timotei au rămas în Bereea.
Pavel la Atena. Cuvântarea
15 Cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila și lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. 16 Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli. 17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18 Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.” 19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag și au zis: „Putem să știm care este această învățătură nouă pe care o vestești tu? 20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta.” 21 Căci toți atenienii și străinii care stăteau în Atena nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24 Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. 25 El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El , care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. 26 El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, 27 ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28 Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: ‘Suntem din neamul Lui…’ 29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. 30 Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți…” 32 Când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” 33 Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Totuși unii au trecut de partea lui și au crezut; între aceștia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alții împreună cu ei.
Pavel în Tesalonic
1 Și după ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Și după cum era obiceiul său, Pavel a intrat la ei și în trei Sabate a stat de vorbă cu ei din scripturi, 3 descoperind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învie dintre cei morți; și zicând că acest Isus, pe care vi‐l vestesc eu, este Hristosul. 4 Și unii dintre ei au fost înduplecați și s‐au însoțit cu Pavel și Sila și o mulțime mare din grecii cucernici și nu puține dintre femeile de frunte. 5 Dar iudeii pizmuind și luând cu ei pe câțiva bărbați răi din cei de rând și făcând gloată, tulburau cetatea și năvălind la casa lui Iason, căutau să‐i scoată afară la popor. 6 Și fiindcă nu i‐au găsit, târau pe Iason și pe unii frați la mai marii cetății, strigând: Aceștia care au întors toată lumea pe dos, au venit și aici 7 și Iason i‐a primit la sine. Și toți aceștia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, zicând că este un alt împărat, Isus. 8 Și au tulburat gloata și pe mai marii cetății care auzeau acestea. 9 Și după ce au luat chezășie de la Iason și de la ceilalți, le‐au dat drumul.
Pavel la Berea
10 Iar frații îndată au trimis noaptea pe Pavel și pe Sila la Berea, care când au sosit, s‐au dus în sinagoga iudeilor. 11 Aceștia erau mai aleși la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată voioșia, cercetând cu de‐amănuntul scripturile în fiecare zi, dacă acestea ar fi așa. 12 Mulți dintre ei deci au crezut și din femeile grecești de stare bună și dintre bărbați, nu puțini. 13 Dar iudeii din Tesalonic, când au cunoscut că și în Berea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo întărâtând și tulburând gloatele. 14 Și atunci frații îndată au trimis pe Pavel ca să se ducă până spre mare și Sila și Timotei au mai rămas acolo. 15 Iar cei ce însoțeau pe Pavel l‐au dus până la Atena; și luând ei poruncă de la el către Sila și Timotei ca să vină cât mai curând la el, au plecat.
Pavel la Atena. Cuvântarea
16 Și pe când Pavel îi aștepta în Atena, i s‐a întărâtat duhul în sine când a văzut cetatea plină de idoli. 17 Deci a stat de vorbă în sinagogă cu iudeii și cu cei cucernici și în târg în fiecare zi cu cei ce‐l întâlneau. 18 Și unii dintre filosofii epicurieni și dintre filosofii stoici s‐au legat de el. Și alții ziceau: Ce vrea să spună acest semănător de vorbe? Iar alții: Pare că este vestitor de dumnezei străini! pentru că le binevestea pe Isus și învierea. 19 Și l‐au luat cu ei și l‐au dus la Areopag zicând: Putem ști ce este această învățătură nouă care este vorbită de tine? 20 Căci aduci la urechile noastre ceva străin; deci voim să știm ce vor să fie acestea. 21 (Iar toți atenienii și străinii care se află vremelnic acolo nu aveau vreme potrivită pentru nimic altceva, decât să vorbească ceva sau să audă ceva mai nou). 22 Și Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: Bărbați atenieni, întru toate vă văd mai religioși. 23 Căci trecând și privind de aproape lucrurile de închinat ale voastre, am găsit și un altar pe care este scris: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Deci ceea ce voi cinstiți foarte mult, fără să cunoașteți, aceasta vă vestesc eu. 24 Dumnezeu care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea, el fiind Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini, 25 nici nu este slujit de mâini omenești, ca având trebuință de ceva, căci el însuși dă tuturor viață și suflare și toate; 26 și a făcut dintr‐un singur sânge orice neam de oameni ca să locuiască peste toată fața pământului, hotărând vremuri rânduite și marginile locuirii lor, 27 ca să caute pe Dumnezeu, doar cel puțin l‐ar pipăi și l‐ar afla, deși nu este departe de fiecare dintre noi. 28 Căci în el viețuim și ne mișcăm și suntem, după cum au zis și unii dintre poeții voștri: Căci și noi suntem din neamul lui. 29 Fiind deci din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și născocirea omului! 30 Deci Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neștiință, dar acum poruncește oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a pus o zi în care va judeca cu dreptate pământul locuit prin bărbatul pe care l‐a rânduit, punând credința la îndemâna tuturor prin aceea că l‐a înviat dintre cei morți…… 32 Și când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: Te vom mai asculta iarăși despre aceasta. 33 Așa Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Și unii bărbați s‐au alipit de el și au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris și alții cu ei.