Vindecarea ologului din naștere
1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea. 2 Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” 5 Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. 6 Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” 7 L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8 dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Tot norodul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. 11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
Cuvântarea lui Petru către norod
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14 Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15 Ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui. 16 Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții. 17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. 19 Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare 20 și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, 21 pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime. 22 În adevăr, Moise a zis părinților noștri: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. 23 Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.’ 24 De asemenea, toți prorocii, de la Samuel și ceilalți care au urmat după el și au vorbit, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta.’ 26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă , ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”
Vindecarea ologului din naștere
1 Iar Petru și Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugăciunii, care este al nouălea. 2 Și era purtat un oarecare bărbat, care era olog din pântecele mamei sale, pe care‐l puneau în fiecare zi lângă poarta Templului, numită Frumoasă, spre a cerși milostenie de la cei ce intrau în Templu. 3 El, văzând pe Petru și pe Ioan că aveau de gând să intre în Templu, s‐a rugat să‐i dea milostenie. 4 Și Petru, uitându‐se țintă la el, cu Ioan, a zis: Uită‐te la noi. 5 Și el i‐a privit cu luare aminte așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru a zis: Argint și aur n‐am; dar ce am, aceasta îți dau: în numele lui Isus Hristos din Nazaret, umblă. 7 Și l‐a apucat de mâna dreaptă și l‐a sculat: și îndată i s‐au întărit picioarele și gleznele. 8 Și sărind în sus a stat și a început să umble. Și a intrat cu ei în Templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Și tot poporul l‐a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10 Și‐l cunoșteau că el ședea pentru milostenie lângă Poarta Frumoasă a Templului, și s‐au umplut de mirare și uimire, pentru ceea ce i se întâmplase. 11 Și pe când ținea el pe Petru și pe Ioan, tot poporul a alergat la ei în pridvorul numit al lui Solomon, fiind uimiți.
Cuvântarea lui Petru
12 Și când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbați israeliți, de ce vă minunați de acest om sau de ce vă uitați țintă la noi ca și cum cu puterea sau cucernicia noastră am fi făcut ca el să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Slujitorul său Isus, pe care voi l‐ați dat prins și l‐ați tăgăduit în fața lui Pilat, când acesta a judecat să‐i dea drumul. 14 Dar voi ați tăgăduit pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se dăruiască un bărbat ucigaș 15 și ați omorât pe Domnitorul vieții, pe care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, pentru care noi suntem martori. 16 Și prin credința în numele lui, a întărit numele lui pe acest om, pe care‐l vedeți și‐l știți, și credința care este prin el i‐a dat sănătatea aceasta întreagă înaintea voastră a tuturor. 17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făptuit ca și mai marii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce a vestit mai înainte prin gura tuturor prorocilor, că Hristosul său avea să sufere. 19 Pocăiți‐vă deci și întoarceți‐vă iarăși ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină vremuri de însuflețire de la fața Domnului 20 și să trimită pe Hristos Isus, cel mai dinainte rânduit pentru voi, 21 pe care cerul trebuie să‐l primească până la vremuri de întocmire din nou a tuturor, despre care a vorbit Dumnezeu, prin gura sfinților săi proroci din veac. 22 Moise, da, a zis: Domnul Dumnezeu vă va ridica un Prooroc dintre frații voștri ca mine; să ascultați de el în toate câte va vorbi către voi. 23 Și va fi așa : orice suflet care nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din popor. 24 Da, și toți prorocii de la Samuel și cei ce au urmat pe rând, câți au vorbit au și vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l‐a făcut Dumnezeu cu părinții voștri, zicând lui Avraam: Și în sămânța ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 26 Dumnezeu înviind pe Slujitorul său, l‐a trimis întâi vouă ca să vă binecuvânteze, întorcându‐vă fiecare de la răutățile voastre.