Anania și Safira
1 Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2 și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” 9 Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” 10 Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.
Izbânda apostolilor
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13 și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. 14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16 Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.
Apostolii închiși și izbăviți
17 Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18 au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște. 19 Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.” 21 Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. 22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: 23 „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod.” 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastră sângele acelui om.” 29 Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. 31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor , ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Apostolilor li se dă drumul
33 Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel , un învățător al Legii prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, și toți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. 38 Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar , dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” 40 Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. 42 Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
Anania și Safira
1 Iar un bărbat cu numele Anania împreună cu Safira, nevastă‐sa, a vândut averea 2 și a dat la o parte pentru sine, din preț, știind și nevasta, și a adus o parte și a pus‐o la picioarele apostolilor. 3 Și Petru a zis: Anania, pentru ce ți‐a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să dai la o parte pentru tine din prețul ogorului? 4 Dacă‐ți rămânea, nu ți‐ar fi rămas ție? Și după ce a fost vândut nu era oare în puterea ta? Pentru ce ți‐ai pus în inimă fapta aceasta? N‐ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 5 Și când a auzit Anania cuvintele acestea, a căzut jos și a murit; și a fost frică mare peste toți care au auzit. 6 Și cei mai tineri s‐au sculat și l‐au ridicat împreună și l‐au dus afară și l‐au înmormântat. 7 Și după o vreme cam de trei ceasuri a intrat și nevasta lui, neștiind ce s‐a întâmplat. 8 Și Petru a răspuns către ea: Spune‐mi dacă cu atâta ați dat ogorul? Iar ea a zis: Da, cu atâta. 9 Și Petru a zis către ea: Pentru ce v‐ați învoit împreună ca să cercați pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au înmormântat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce afară. 10 Și ea a căzut îndată la picioarele lui și și‐a dat sufletul; și tinerii au intrat și au găsit‐o moartă și au dus‐o afară și au înmormântat‐o lângă bărbatul ei. 11 Și a fost frică mare peste toată biserica și peste toți care auzeau acestea.
Izbânda apostolilor
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau cu un gând în pridvorul lui Solomon. 13 Și dintre ceilalți nimeni nu îndrăznea să se lipească de ei, dar poporul îi mărea. 14 Și cei ce credeau în Domnul se adăugau și mai mult, mulțimi de bărbați și de femei. 15 Astfel că scoteau în ulițe pe bolnavi și‐i puneau pe paturi și așternuturi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. 16 Și venea și mulțime din cetățile dimprejurul Ierusalimului, ducând bolnavi și pe cei bântuiți de duhuri necurate și toți erau tămăduiți.
Apostolii închiși și izbăviți
17 Și s‐a sculat marele preot și toți cei împreună cu el care sunt secta saducheilor și s‐au umplut de pizmă 18 și au pus mâinile pe apostoli și i‐au pus în închisoarea obștească. 19 Dar un înger al Domnului a deschis noaptea ușile temniței și i‐a scos afară și a zis: 20 Mergeți și stați și vorbiți poporului în Templu toate cuvintele Vieții acesteia. 21 Și când au auzit aceasta , au intrat în revărsat de zori în Templu și‐i învățau. Și a venit marele preot și cei împreună cu el și au chemat împreună sinedriul și toată bătrânimea copiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să fie aduși. 22 Dar slujitorii care au venit nu i‐au găsit în temniță și s‐au întors și au dat de știre, 23 zicând: Închisoarea am găsit‐o încuiată cu toată tăria și pe păzitori, stând la uși, dar când am deschis n‐am găsit pe nimeni înăuntru. 24 Și când au auzit cuvintele acestea, căpitanul Templului și mai marii preoților erau în nedumerire despre ei, ce să fie aceasta. 25 Și un oarecare a venit și le‐a dat de știre: Iată bărbații pe care i‐ați pus în temniță sunt în Templu și învață poporul. 26 Atunci căpitanul a plecat cu slujitorii și i‐a adus nu cu silă, căci se temeau de popor ca să nu‐i omoare cu pietre. 27 Și când i‐au adus, i‐au pus în sinedriu. Și marele preot i‐a întrebat, 28 zicând: Cu poruncă v‐am poruncit să nu‐i învățați în numele acesta, și iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră și voiți să aduceți aspura noastră sângele omului acestuia. 29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. 30 Dumnezeul părinților noștri a sculat pe Isus, pe care voi l‐ați omorât cu mâinile voastre, atârnându‐l pe un lemn. 31 Pe el Dumnezeu l‐a înălțat prin dreapta sa, Domnitor și Mântuitor , ca să dea pocăință lui Israel și iertare de păcate. 32 Și noi suntem martori ai acestor graiuri, precum și Duhul Sfânt, pe care l‐a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.
Apostolilor li se dă drumul
33 Iar ei când au auzit aceasta, îi tăia la inimă și se sfătuiau să‐i omoare. 34 Dar un fariseu cu numele Gamaliel , învățător de lege, în cinste la tot poporul, s‐a sculat în sinedriu și a poruncit să dea afară puțin pe oameni 35 și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați bine seama cu privire la oamenii aceștia ce aveți de gând să faceți. 36 Căci mai înainte de aceste zile s‐a sculat Teuda, zicând că el însuși este ceva, la care s‐a alăturat un număr de bărbați, ca la patru sute: el a fost omorât și toți câți l‐au ascultat au fost împrăștiați și n‐au ajuns la nimic. 37 După acesta s‐a sculat Iuda Galileeanul în zilele înscrierii și a atras popor după sine. Și el a pierit și toți câți îl ascultau au fost risipiți. 38 Și acum vă spun, stați departe de oamenii aceștia și lăsați‐i, pentru că dacă sfatul acesta sau lucrul acesta este de la oameni, va fi răsturnat; 39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu‐i veți putea răsturna; ca nu cumva să fiți aflați și luptând împotriva lui Dumnezeu. 40 Și ei l‐au ascultat și când au chemat la ei pe apostoli, i‐au bătut și le‐au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus și le‐au dat drumul. 41 Deci ei au plecat din fața sinedriului, bucurându‐se că s‐au învrednicit să fie disprețuiți pentru Numele. 42 Și în fiecare zi în Templu și acasă nu încetau să‐i învețe și să propovăduiască pe Isus ca Hristosul.