Ospățul lui Belșațar și luarea Babilonului
1 Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor. 2 Și, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 3 Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 4 Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. 5 În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. 6 Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7 Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul și a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta și mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănțișor de aur la gât și va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.” 8 Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tâlcuiască împăratului. 9 Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimântat foarte tare, fața i s-a îngălbenit și mai-marii lui au rămas încremeniți. 10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate ! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața! 11 În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți, și, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, 12 și anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele și să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tâlcuirea!” 13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? 14 Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor și că la tine se găsesc lumini, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită. 15 Au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. 16 Am aflat că tu poți să tâlcuiești și să dezlegi întrebări grele; acum , dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gât și vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăției!” 17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile și dă altuia răsplătirile tale! Totuși voi citi împăratului scrierea și i-o voi tâlcui. 18 Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, împărăție, mărime, slavă și strălucire 19 și, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia și cobora pe cine voia. 20 Dar, când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; 21 a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea. 22 Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. 23 Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale! 24 De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. 25 Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit și împărțit! ’ 26 Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. 27 Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor! 28 Împărțit înseamnă că împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor și perșilor !” 29 Îndată, Belșațar a dat poruncă și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției. 30 Dar, chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. 31 Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.
Ospățul lui Belșațar; scrierea minunată
1 Împăratul Belșațar a făcut un ospăț mare mai marilor săi, o mie, și a băut vin înaintea celor o mie. 2 Și când gusta vin, Belșațar a poruncit să se aducă vasele de aur și de argint pe care le luase Nebucadnețar, tatăl său, din templul care era la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale. 3 Atunci au adus vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu care era în Ierusalim; și împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale au băut cu ele. 4 Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur și de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră. 5 În același ceas au ieșit niște degete de mână de om și au scris în fața sfeșnicului pe tencuiala zidului palatului împăratului: și împăratul a văzut partea mâinii care scria. 6 Atunci fața împăratului s‐a schimbat și gândurile sale l‐au tulburat și încheieturile coapselor sale s‐au desfăcut și genunchii săi s‐au lovit unul de altul. 7 Împăratul a strigat tare ca să aducă pe cărturari, pe haldei și pe cititorii în stele. Împăratul a vorbit și a zis înțelepților Babilonului: Oricine va citi scrierea aceasta și‐mi va arăta tălmăcirea ei va fi îmbrăcat cu purpură și va fi un lanț de aur pe grumazul său și va fi al treilea domn în împărăție. 8 Atunci au intrat toți înțelepții împăratului, dar n‐au putut să citească scrierea, nici să facă cunoscut împăratului tălmăcirea ei. 9 Atunci împăratul Belșațar s‐a tulburat mult și fața i s‐a schimbat în el și mai marii săi au încremenit. 10 Și împărăteasa, la cuvintele împăratului și ale mai marilor săi, a intrat în casa ospățului și împărăteasa a vorbit și a zis: Împărate , să trăiești în veac! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se schimbe fața. 11 Este un om în împărăția ta în care este duhul dumnezeilor sfinți și în zilele tatălui tău s‐a găsit în el lumină și pricepere și înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor; și împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, l‐a pus mai mare peste cărturari, descântători, haldei și cititori în stele. 12 Căci un duh ales și cunoștință și pricepere, tălmăcire de visuri și spunerea celor ascunse și dezlegarea nodurilor s‐au aflat în acel Daniel pe care împăratul l‐a numit Beltșațar. Acum să fie chemat Daniel și‐ți va arăta tălmăcirea. 13 Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Tu ești acel Daniel dintre copiii robiei lui Iuda pe care i‐a adus împăratul, tatăl meu, din Iudeea? 14 Și am auzit de tine că duhul dumnezeilor este în tine și lumină și pricepere și înțelepciune aleasă s‐a găsit în tine. 15 Și acum înțelepții și descântătorii au fost aduși înaintea mea ca să citească scrierea aceasta și să‐mi facă cunoscut tălmăcirea ei, dar n‐au putut să arate tălmăcirea lucrului. 16 Și am auzit de tine că poți să tălmăcești și să dezlegi nodurile. Și acum , dacă poți să citești scrierea și să‐mi faci cunoscut tălmăcirea ei, vei fi îmbrăcat cu purpură și un lanț de aur va fi pe grumazul tău și vei fi al treilea domn în împărăție. 17 Atunci Daniel a răspuns și a zis înaintea împăratului: Darurile tale să fie ale tale și dă altuia răsplătirile tale; dar eu voi citi împăratului scrierea și‐i voi face cunoscut tălmăcirea. 18 Tu, împărate! Dumnezeul cel Preaînalt a dat lui Nebucadnețar, tatăl tău, împărăție și mărime și slavă și măreție. 19 Și de mărimea ce i‐a dat, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau înaintea lui; omora pe cine voia și lăsa să trăiască pe cine voia și înălța pe cine voia și smerea pe cine voia. 20 Dar când i s‐a înălțat inima și i s‐a împietrit duhul spre mândrie, a fost aruncat din scaunul de domnie al împărăției sale și i‐au luat slava de la el. 21 Și a fost alungat dintre copiii oamenilor și inima lui s‐a făcut ca a fiarelor și locuința lui era cu măgarii sălbatici; îl hrăneau cu iarbă ca boii și trupul său era scăldat cu roua cerurilor până ce a cunoscut că Dumnezeul Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și pune peste ea pe cine vrea. 22 Și tu, fiul său, Belșațar, nu ți‐ai smerit inima, deși ai știut toate acestea; 23 ci te‐ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; și au adus vasele casei sale înaintea ta și ați băut vin din ele, tu și mai marii tăi, nevestele tale și țiitoarele tale, și ai lăudat pe dumnezeii de argint și de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nu văd, nici n‐aud, nici nu cunosc, iar pe Dumnezeu, în mâna căruia este suflarea ta și ale căruia sunt toate căile tale, nu l‐ai slăvit. 24 Atunci s‐a trimis dinaintea lui partea de mână și s‐a scris scrierea aceasta. 25 Și aceasta este scrierea care s‐a scris: Mene, Mene, Techel, Ufarsin. 26 Aceasta este tălmăcirea lucrului: Mene: Dumnezeu a numărat împărăția ta și i‐a pus sfârșit; 27 Techel : ești cumpănit în cumpănă și aflat prea ușor; 28 Peres: împărăția ta s‐a împărțit și s‐a dat mezilor și perșilor . 29 Atunci Belșațar a poruncit și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură și au pus un lanț de aur pe grumazul său și s‐a făcut vestire despre el că va fi al treilea domn în împărăție. 30 În noaptea aceea Belșațar, împăratul haldeilor, a fost ucis. 31 Și Dariu Medul, a primit împărăția fiind cam de șaizeci și doi de ani.