Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel
1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăți mari și întărite până la cer, 2 pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ 3 Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni , îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul. 4 Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. 5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6 Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul Dumnezeul tău acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat . 7 Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustie. Din ziua când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost! 8 La Horeb , atâta ați ațâțat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească. 9 Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă, 10 și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat. 11 După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.’ 13 Domnul mi-a zis: ‘Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpățânat. 14 Lasă-mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta.’ 15 M-am întors și m-am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. 16 M-am uitat , și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri. 18 M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăți, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniați. 19 Căci mă îngrozisem la vederea mâniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta. 20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el. 21 Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 22 Apoi, la Tabeera, la Masa și la Chibrot-Hataava , voi iarăși ați ațâțat mânia Domnului. 23 Și când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!’, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-ați avut credință în El și n-ați ascultat glasul Lui. 24 V-ați tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. 25 M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat cu fața la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26 M-am rugat Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. 27 Adu-ți aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui, 28 ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.» 29 Totuși ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.’
Aducere aminte de răzvrătirile lui Israel
1 Ascultă, Israele: astăzi treci Iordanul ca să intri să stăpânești neamuri mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și cu ziduri până la ceruri, 2 un popor mare și înalt, pe fiii anachimilor pe care‐i cunoști și despre care ai auzit zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac? 3 Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul. 4 După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta. 5 Nu pentru dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6 Să știi dar, că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s‐o stăpânești; căci tu ești un popor cu grumazul tare. 7 Adu‐ți aminte, nu uita cum ai întărâtat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie! Din ziua în care ai ieșit din țara Egiptului până ați venit în locul acesta, ați fost răzvrătitori împotriva Domnului. 8 Și în Horeb ați întărâtat pe Domnul la mânie și Domnul s‐a mâniat pe voi să vă piardă. 9 Când m‐am suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi, și am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă. 10 Și Domnul mi‐a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul cu voi pe munte din mijlocul focului în ziua obștei. 11 Și a fost așa : la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi‐a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Și Domnul mi‐a zis: Scoală‐te , pogoară‐te repede de aici, căci poporul tău pe care l‐ai scos din Egipt s‐a stricat; repede s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un chip turnat. 13 Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: Am văzut poporul acesta și iată este un popor cu grumazul tare. 14 Lasă‐mă să‐i pierd și să le șterg numele de sub ceruri și pe tine te voi face un neam mai tare și mai mare decât ei. 15 Și m‐am întors și m‐am pogorât de pe munte și muntele ardea cu foc și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele. 16 Și m‐am uitat și iată păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăți un vițel turnat; repede vă abătuserăți de la calea pe care v‐o poruncise Domnul. 17 Și am apucat cele două table și le‐am aruncat din amândouă mâinile mele și le‐am sfărâmat înaintea ochilor voștri. 18 Și am căzut jos înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului ca să‐l mâniați. 19 Căci mă temeam de iuțimea și de mânia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă piardă. Și Domnul m‐a ascultat și în vremea aceea. 20 Și Domnul s‐a mâniat foarte tare și pe Aaron ca să‐l piardă; și m‐am rugat și pentru Aaron în același timp. 21 Și am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăți, vițelul , și l‐am ars cu foc și l‐am zdrobit foarte mult și l‐am pisat până s‐a făcut mărunt ca pulberea și i‐am aruncat pulberea în pârâul care curge în jos din munte. 22 Și la Tabeera și la Masa și la Chibrot‐Hataava ați mâniat pe Domnul. 23 Și când v‐a trimis Domnul de la Cades‐Barnea, zicând: Suiți‐vă și luați în stăpânire țara pe care v‐am dat‐o, atunci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu l‐ați crezut și n‐ați ascultat de glasul lui. 24 Ați fost răzvrătitori împotriva Domnului din ziua în care v‐am cunoscut. 25 Și am căzut jos înaintea Domnului în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cât am căzut jos; căci Domnul zisese că vrea să vă piardă. 26 Și m‐am rugat Domnului și am zis: Doamne Dumnezeule, nu pierde pe poporul tău și moștenirea ta pe care ai răscumpărat‐o prin mărimea ta, pe care l‐ai scos din Egipt cu mână tare. 27 Adu‐ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov; nu căuta la încăpățânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui, 28 ca nu cumva să zică țara din care ne‐ai scos: Pentru că Domnul n‐a putut să‐i aducă în țara pe care le‐o făgăduise și pentru că‐i ura i‐a scos ca să‐i omoare în pustie. 29 Totuși ei sunt poporul tău și moștenirea ta pe care i‐ai scos cu puterea ta cea mare și cu brațul tău cel întins.