Orice lucru își are vremea lui
1 Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2 Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3 Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4 plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6 căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7 ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei; 8 iubitul își are vremea lui, și urâtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei. 9 Ce folos are cel ce muncește din truda lui? 10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13 dar și faptul că un om mănâncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El. 15 Ce este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.
Teme-te de Dumnezeu!
16 Am mai văzut sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate. 17 Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.” 18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu și ei înșiși să vadă că nu sunt decât niște dobitoace. 19 Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână și toate se întorc în țărână. 21 Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? 22 Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?
Orice lucru își are vremea lui
1 Pentru orice este o vreme și pentru orice lucru este o vreme sub ceruri: 2 Vreme de a se naște și vreme de a muri; vreme de a sădi și vreme de a smulge ce este sădit; 3 vreme de a ucide și vreme de a vindeca; vreme de a surpa și vreme de a zidi; 4 vreme de a plânge și vreme de a râde; vreme de a boci și vreme de a juca; 5 vreme de a arunca pietre și vreme de a strânge pietre; vreme de a îmbrățișa și vreme de a se feri de îmbrățișare; 6 vreme de a căuta și vreme de a pierde; vreme de a ținea și vreme de a lepăda; 7 vreme de a rupe și vreme de a coase; vreme de a tăcea și vreme de a vorbi; 8 vreme de a iubi și vreme de a urî ; vreme de război și vreme de pace. 9 Ce folos are cel ce lucrează din ceea ce se ostenește? 10 Am văzut truda pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 11 El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu. 12 Am cunoscut că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să‐și facă bine în viața lor; 13 și chiar ca fiecare om să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala sa, este un dar al lui Dumnezeu. 14 Am cunoscut că tot ce face Dumnezeu va fi în veac; nimic nu se poate adăuga la aceasta și nimic nu i se poate lua; și Dumnezeu o face ca omul să se teamă de el. 15 Ceea ce este a fost demult și ceea ce va fi a fost demult; și Dumnezeu caută ce a fost izgonit.
Teme‐te de Dumnezeu
16 Și am mai văzut sub soare că în locul de judecată, acolo era răutatea; și că în locul dreptății, acolo era răutatea. 17 Am zis în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel rău, căci este o vreme acolo pentru orice lucru și pentru orice faptă. 18 Am zis în inima mea: Este din pricina copiilor oamenilor ca Dumnezeu să‐i încerce și să vadă ei înșiși că nu sunt decât dobitoace. 19 Căci ce se întâmplă copiilor oamenilor se întâmplă și dobitoacelor; pentru toți este aceeași soartă: cum moare acesta, așa moare și celălalt, și o suflare au toți și omul n‐are nicio întâietate față de dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20 Totul merge la același loc, totul este din țărână și totul se întoarce în țărână. 21 Cine cunoaște suflarea copiilor oamenilor dacă se suie ea în sus, și suflarea dobitocului dacă se coboară ea în jos în pământ? 22 Și am văzut că nimic nu este mai bun decât ca omul să se bucure de ce face căci aceasta este partea lui, căci cine‐l va aduce să vadă ce va fi după el?