1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie! 2 Și am găsit că morții care au murit mai înainte sunt mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață. 3 Dar mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. 4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 5 Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui. 6 Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt. 7 Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8 Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. 9 Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. 10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! 11 Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? 12 Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor. 13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat; 14 căci el poate să iasă din temniță ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăția celui din urmă. 15 Am văzut pe toți cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui. 16 Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.
Felurite rele și apăsări
1 Și m‐am întors și am văzut toate apăsările care se fac sub soare și iată lacrimile celor apăsați și n‐aveau nici un mângâietor! Și puterea era de partea apăsătorilor lor și n‐aveau nici un mângâietor. 2 Și am lăudat pe cei morți, care au murit demult, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă. 3 Și mai bine decât amândoi este cel ce încă n‐a fost, care n‐a văzut lucrul rău care se face sub soare. 4 Și am văzut toată osteneala și toată iscusința la lucru, că pentru aceasta este pizma unuia împotriva altuia. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. 5 Nebunul își încrucișează mâinile și mănâncă însăși carnea sa. 6 Mai bine un pumn plin cu pace decât amândouă mâinile pline cu osteneală și vânare de vânt. 7 Și m‐am întors și am văzut o deșertăciune sub soare. 8 Este unul singur și fără al doilea și n‐are nici fiu nici frate: totuși munca lui nu are sfârșit și ochiul său nu se satură de bogăție. Și pentru cine, zice el , mă ostenesc eu și‐mi lipsesc sufletul de bine? Și aceasta este o deșertăciune și trudă rea. 9 Mai bine doi decât unul! Căci au bună plată pentru munca lor. 10 Căci de cad, unul va ridica pe semenul său; dar vai de cel ce este singur când cade și nu este cine să‐l ridice! 11 Iarăși, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar unul singur cum se va încălzi? 12 Și dacă ar birui cineva pe unul, cei doi se vor împotrivi; și un fir pus în trei nu se rupe repede. 13 Mai bine un tânăr sărac și înțelept decât un împărat bătrân și nebun, care nu mai știe cum să fie mustrat. 14 Căci a ieșit din închisoare ca să domnească, deși s‐a născut sărac în împărăția sa. 15 Am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare, cu copilul, al doilea, care se va scula în locul lui. 16 Nu avea sfârșit tot poporul, toți aceia peste care era el; totuși cei ce vor veni pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.