1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că cei neprihăniți și înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. 2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure! 3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți. 4 Căci cine este scutit? Oricine trăiește tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. 5 Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. 6 Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7 Du-te dar de mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 8 Hainele să-ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap. 9 Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. 10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune! 11 Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. 12 Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. 13 Am mai văzut următoarea înțelepciune sub soare și mi s-a părut mare. 14 Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei. 15 În ea se afla un om sărac, dar înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui. Și nimeni nu se gândise la omul acela sărac. 16 Atunci am zis : „Mai bună este înțelepciunea decât tăria!” Totuși, înțelepciunea săracului este disprețuită și nimeni nu-l ascultă. 17 Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sunt mai de preț decât strigătele unuia care stăpânește între nebuni. 18 Înțelepciunea este mai de preț decât sculele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.
Toți pier deopotrivă
1 Căci toate acestea mi le‐am pus la inimă, ca să cercetez toate acestea: că drepții și înțelepții și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: omul nu știe nici iubirea nici ura; totul este înaintea lui. 2 Totul se întâmplă deopotrivă tuturor : o întâmplare celui drept și celui nelegiuit; celui bun și celui curat și celui necurat; celui ce jertfește și celui ce nu jertfește: cum este cel bun așa și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme de jurământ. 3 Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, că un lucru se întâmplă la toți: da, și inima copiilor oamenilor este plină de rău, și nebunia este în inima lor cât trăiesc ei și după aceea se duc la cei morți. 4 Căci pentru cel ce este unit cu cei vii este nădejde; căci un câine viu este mai bun decât un leu mort. 5 Căci cei ce trăiesc știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nici o plată, căci pomenirea lor se uită. 6 Și iubirea lor și ura lor și pisma lor acum sunt pierdute și ei nu mai au nici o parte în veac, în tot ce se face sub soare. 7 Mergi pe calea ta, mănâncă‐ți pâinea cu bucurie și bea‐ți vinul cu inima veselă, căci de mult Dumnezeu are plăcere de lucrările tale. 8 Totdeauna hainele să‐ți fie albe și pe cap să nu‐ți lipsească untdelemnul. 9 Bucură‐te de viață cu nevasta pe care o iubești în toate zilele vieții deșertăciunii tale, pe care ți le‐a dat sub soare în toate zilele deșertăciunii tale; căci aceasta este partea ta în viață și în osteneala ta cu care te ostenești sub soare. 10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta; căci nu este nici lucru, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune în Șeol, unde te duci. 11 M‐am întors și am văzut sub soare că alergarea nu este a celor iuți, nici a celor puternici lupta, nici a înțelepților pâinea și nici a celor cuminți bogăția și nici a celor cu cunoștință harul, ci pe toți îi ajunge vremea și întâmplarea. 12 Căci nici omul nu‐și cunoaște vremea sa: ca peștii care se prind într‐o mreajă rea și ca păsările care se prind în laț, ca ei se prind copiii oamenilor în vremea rea când vine fără veste peste ei. 13 Am văzut și această înțelepciune sub soare și a fost mare pentru mine: 14 era o cetate mică și puțini oameni înăuntru; și a venit împotriva ei un împărat mare și a înconjurat‐o și a zidit împotriva ei întăriri mari. 15 Și s‐a găsit în ea un om sărac înțelept și el a scăpat cetatea cu înțelepciunea sa, dar nimeni nu și‐a adus aminte de acest om sărac. 16 Atunci am zis : Mai bună este înțelepciunea decât tăria; totuși înțelepciunea celui sărac este disprețuită și cuvintele lui nu sunt ascultate. 17 Cuvintele înțelepților ascultate în liniște sunt mai bune decât strigătul celui ce cârmuiește între nebuni. 18 Mai bună este înțelepciunea decât armele de război; dar un singur păcătos strică mult bine.