1 Vă sfătuiesc dar eu , cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, 2 cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste 3 și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii . 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez . 6 Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor , care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți. 7 Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor.” 9 Și acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. 11 Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști , pe alții păstori și învățători 12 pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare , la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii , plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, 15 ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16 Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste. 17 Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, 18 având mintea întunecată , fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. 19 Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare și săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție. 20 Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos; 21 dacă , cel puțin, L-ați ascultat și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați 22 cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare 23 și să vă înnoiți în duhul minții voastre 24 și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care le dă adevărul. 25 De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. 26 „Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să n-apună soarele peste mânia voastră 27 și să nu dați prilej diavolului. 28 Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. 29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. 30 Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării . 31 Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Unirea credinței
1 Vă îndemn deci eu , cel întemnițat în Domnul, ca să umblați într‐un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, 2 cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‐vă unii pe alții în iubire, 3 sârguindu‐vă să păstrați unirea Duhului în legătura păcii. 4 Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați pentru o singură nădejde a chemării voastre; 5 un singur Domn, o singură credință, un singur botez ; 6 un singur Dumnezeu și Tată al tuturor , care este peste toți și prin toți și în toți. 7 Iar fiecăruia dintre noi i s‐a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea zice: Suindu‐se la înălțime a adus roabă robimea și a dat daruri oamenilor. 9 (Iar acest: „S‐a suit”, ce este decât că s‐a și pogorât în părțile mai de jos ale pământului? 10 Cel ce s‐a pogorât este același care s‐a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate). 11 Și el însuși a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști , pe alții păstori și învățători , 12 spre desăvârșirea sfinților, pentru lucrul de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până când toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței depline a Fiului lui Dumnezeu, la un bărbat desăvârșit , la măsura de vârstă a plinătății lui Hristos, 14 ca să nu mai fim prunci , bătuți de valuri și duși încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin viclenia lor, în uneltirea rătăcirii; 15 ci, spunând adevărul în iubire, să creștem în toate până la el , care este capul, Hristos, 16 din care tot trupul bine împreunat și bine închegat împreună prin fiecare încheietură de provizie, face potrivit lucrării fiecărei părți, în măsura sa, creșterea trupului spre zidirea sa însuși în iubire.
Sfințenia creștină
17 Zic deci aceasta și mărturisesc în Domnul ca să nu mai umblați cum umblă Neamurile în deșertăciunea minții lor, 18 fiind întunecați în gândul lor, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, prin neștiința care este în ei, prin învârtoșarea inimii lor, 19 ca unii care fiind lipsiți de simțire s‐au dat pe ei înșiși destrăbălării, ca să lucreze orice necurățenie. 20 Dar voi n‐ați învățat astfel pe Hristos, 21 dacă într‐adevăr l‐ați auzit și ați fost învățați în el, după cum este adevărul în Isus: 22 că ați lepădat în ce privește purtarea vieții de mai înainte pe omul cel vechi, care este supus putrezirii potrivit poftelor înșelăciunii, 23 și sunteți înoiți în duhul minții voastre, 24 și v‐ați îmbrăcat în omul cel nou, care este zidit după Dumnezeu în dreptatea și sfințenia adevărului. 25 De aceea, fiindcă ați lepădat minciuna, vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unii ai altora. 26 Mâniați‐vă și nu păcătuiți; să n‐apună soarele peste întărâtarea voastră, 27 nici nu dați loc diavolului. 28 Cel ce fura să nu mai fure: ci mai degrabă să muncească lucrând cu chiar mâinile sale ce este bine, ca să aibă să dea celui ce are trebuință. 29 Nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun, pentru zidire, după trebuință, ca să dea har celor ce‐l aud. 30 Și nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31 Orice amărăciune și aprindere și mânie și strigare și defăimare să fie înlăturată de la voi împreună cu orice răutate. 32 Și fiți buni unii către alții, îndurători, iertători unii altora după cum și Dumnezeu v‐a iertat în Hristos.