Așezarea Paștelor
1 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara . 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 Să nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu , Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Și pomenirea acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 15 Timp de șapte zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit din Israel. 16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii . 19 Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați pâine dospită, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.’” 21 Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. 22 Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din strachină și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. 23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul , după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. 26 Și când vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’, 27 să răspundeți : ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a plecat și s-a închinat până la pământ. 28 Și copiii lui Israel au plecat și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți
29 La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeași noapte, Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și binecuvântați-mă.” 33 Egiptenii zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.” 34 Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. 36 Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.
Chipul cum să se prăznuiască Paștele
43 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul și simbriașul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os. 47 Toată adunarea lui Israel să facă Paștele. 48 Dacă un străin care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeași lege va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50 Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea , Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după oștile lor.
Așezarea Paștilor
1 Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului zicând: 2 Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel zicând: În a zecea zi a acestei luni fiecare din ei să‐și ia un miel după casele părinților, un miel pentru o casă. 4 Și dacă o casă va fi prea mică pentru un miel, să‐l ia el și vecinul său cel mai apropiat de casa sa, după numărul sufletelor; să numărați pentru un miel după mâncarea fiecăruia. 5 Mielul vostru să fie fără cusur , parte bărbătească de un an; să‐l luați dintre oi sau dintre capre. 6 Și să‐l păstrați până la ziua a patrusprezecea a acestei luni și toată obștea adunării lui Israel să‐l junghie între amândouă serile. 7 Și vor lua din sânge și vor pune pe amândoi ușiorii ușii și pe pragul de sus în casele în care‐l vor mânca. 8 Și vor mânca în noaptea aceea carnea friptă la foc și cu azimi; o vor mânca cu ierburi amare. 9 Și să nu mâncați nimic din el crud, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. 10 Și să nu lăsați nimic din el până dimineața și ce va rămânea până dimineața să ardeți cu foc. 11 Și să‐l mâncați așa: cu coapsele încinse, încălțămintele în picioare și toiagul în mână și să‐l mâncați în grabă: sunt paștele Domnului. 12 Și eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi bate pe orice întâi‐născut din țara Egiptului de la om până la dobitoc și voi face judecăți împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului. Eu sunt Domnul. 13 Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și eu voi vedea sângele și voi trece peste voi și nu va fi nicio rană peste voi ca să vă piardă când voi bate țara Egiptului. 14 Și această zi să vă fie ca amintire și s‐o păziți ca sărbătoare pentru Domnul; o veți păzi în neamurile voastre ca sărbătoare printr‐un așezământ în veac. 15 Șapte zile să mâncați azimi; din ziua întâi să scoateți aluatul din casele voastre pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel. 16 Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi. 17 Și să păziți azimile, căci în această zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului și să păziți ziua aceasta în neamurile voastre printr‐un așezământ în veac. 18 În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, seara, veți mânca azimi până în ziua douăzeci și una a lunii seara. 19 Șapte zile să nu se afle aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi stârpit din adunarea lui Israel fie străin de loc, fie băștinaș al țării. 20 Să nu mâncați nimic cu aluat; în toate locuințele voastre să mâncați azimi. 21 Și Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‐a zis: Alegeți și luați mielușei după familiile voastre și junghiați paștele. 22 Și luați un mănunchi de isop și muiați‐l în sângele care va fi în strachină și stropiți pragul de sus și cei doi ușiori ai ușii cu sângele care va fi în strachină și nimeni din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața. 23 Și Domnul va trece ca să bată pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușiori și Domnul va trece pe lângă intrare și nu va lăsa pe pierzător să intre în casele voastre ca să bată. 24 Și să păziți lucrul acesta ca un așezământ pentru tine și pentru fiii tăi, în veac. 25 Și va fi așa : când veți intra în țara pe care v‐o va da Domnul, cum a zis, veți păzi slujba aceasta. 26 Și va fi așa : când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă această slujbă pentru voi? 27 Veți zice: Este jertfa de paște pentru Domnul care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt când a bătut pe egipteni și ne‐a izbăvit casele. Și poporul și‐a plecat capetele și s‐a închinat. 28 Și copiii lui Israel s‐au dus și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți
29 Și a fost așa : la miezul nopții Domnul a lovit pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care ședea pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al prinsului de război care era în închisoare și toți întâii născuți din dobitoace. 30 Și Faraon s‐a sculat noaptea, el și toți robii săi și tot Egiptul. Și a fost un mare țipăt în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31 Și a chemat pe Moise și pe Aaron noaptea și a zis: Sculați‐vă, plecați din poporul meu voi și copiii lui Israel și mergeți și slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați‐vă turmele și cirezile, cum ați zis, și duceți‐vă și binecuvântați‐mă și pe mine. 33 Și egiptenii sileau pe popor ca să‐l scoată afară din țară în grabă, căci ziceau: Toți suntem morți! 34 Și poporul și‐a luat plămădeala mai înainte de a se dospi cu covețele lor legate în haine pe umerii lor. 35 Și copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise și au cerut de la egipteni scule de argint și scule de aur și haine. 36 Și Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor și ei le‐au dat și au despuiat pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Și copiii lui Israel au plecat din Ramses la Sucot ca la șase sute de mii de bărbați pe picioare afară de copii. 38 Și o mare mulțime amestecată s‐a suit cu ei și turme și cirezi, vite foarte multe. 39 Și au copt în turte de azimi plămădeala pe care au scos‐o din Egipt, fiindcă nu era dospită, căci fuseseră goniți afară din Egipt și n‐au putut să aștepte nici nu‐și putuseră pregăti merinde. 40 Și șederea copiilor lui Israel, cât au șezut în Egipt, a fost patru sute treizeci de ani. 41 Și a fost așa : la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeași zi, a fost așa : toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Aceasta este o noapte de păzit pentru Domnul, căci i‐a scos din țara Egiptului; aceasta este noaptea de păzit pentru Domnul de toți copiii lui Israel în neamurile lor.
Cum să se facă Paștele
43 Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Acesta este așezământul paștelor: niciun străin nu va mânca din ele. 44 Dar robul fiecăruia cumpărat cu argint să fie tăiat împrejur; apoi va mânca din ele. 45 Oaspetele și simbriașul nu va mânca din ele. 46 Vor fi mâncate într‐o singură casă și nu vei scoate din carnea lor afară din casă nici să nu zdrobiți un os din ele. 47 Toată adunarea lui Israel le va face. 48 Și dacă un străin va sta vremelnic la tine și va voi să facă paștele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie tăiată împrejur și atunci să se apropie și să le facă și va fi ca și un băștinaș al țării; dar niciun netăiat împrejur nu va mânca din ele. 49 O lege va fi pentru băștinașul și pentru străinul de loc care va sta vremelnic între voi. 50 Și toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și a fost așa : chiar în ziua aceea Domnul a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.