Șovăirea lui Moise
1 Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ți S-a arătat Domnul!’” 2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” 3 Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el. 4 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă.” El a întins mâna și l-a apucat, și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui. 5 „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă că ți S-a arătat Domnul Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” 6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ți mâna în sân.” El și-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o și iată că mâna i se acoperise de lepră și se făcuse albă ca zăpada. 7 Domnul a zis: „Bagă-ți din nou mâna în sân.” El și-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân și iată că mâna se făcuse iarăși cum era carnea lui. 8 „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu și s-o torni pe pământ, și apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.” 10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău, căci vorba și limba îmi sunt încurcate.” 11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12 Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.” 13 Moise a zis: „Ah, Doamne , trimite pe cine vei vrea să trimiți!” 14 Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău, Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce veți avea de făcut. 16 El va vorbi poporului pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ține pentru el locul lui Dumnezeu. 17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”
Moise în Egipt
18 Moise a plecat și, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!” 19 Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toți cei ce umblau să-ți ia viața au murit.” 20 Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călare pe măgari și s-a întors în țara Egiptului. Și-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu. 21 Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe care ți le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împietri inima, și nu va lăsa pe popor să plece. 22 Tu vei zice lui Faraon: ‘Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’” 24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul și a vrut să-l omoare. 25 Sefora a luat o piatră ascuțită , a tăiat prepuțul fiului său și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine.” 26 Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!” din pricina tăierii împrejur.
Întâlnirea lui Moise cu Aaron
27 Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28 Moise a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, și toate semnele pe care-i poruncise să le facă. 29 Moise și Aaron și-au văzut de drum și au adunat pe toți bătrânii copiilor lui Israel. 30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise și Moise a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut . Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferința și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ .
Șovăirea lui Moise
1 Și Moise a răspuns și a zis: Dar iată nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, căci vor zice: Nu ți s‐a arătat Domnul. 2 Și Domnul i‐a zis: Ce este în mâna ta? Și el a zis : Un toiag. 3 Și el a zis: Aruncă‐l pe pământ. Și l‐a aruncat pe pământ și s‐a făcut șarpe și Moise a fugit dinaintea lui. 4 Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna și apucă‐l de coadă. (Și și‐a întins mâna și l‐a apucat și s‐a făcut toiag în mâna sa). 5 Ca să creadă că Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ți s‐a arătat. 6 Și Domnul i‐a mai zis: Vâră‐ți acum mâna în sân. Și și‐a vârît mâna în sân și a scos‐o și iată mâna sa era leproasă ca zăpada. 7 Și a zis: Vâră‐ți iarăși mâna în sân. (Și și‐a vârît iarăși mâna în sân și a scos‐o afară din sân și iată se făcuse iarăși ca și carnea lui). 8 Și va fi așa : dacă nu te vor crede, nici nu vor asculta de glasul semnului dintâiu, vor crede glasul semnului al doilea. 9 Și va fi așa : dacă nu vor crede nici aceste două semne, nici nu vor asculta de glasul tău, vei lua din apa râului și vei turna pe uscat și apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe uscat. 10 Și Moise a zis Domnului: Rogu‐mă, Doamne, eu nu sunt bărbat de vorbe, nici mai înainte, nici de când vorbești tu robului tău, căci sunt greoi la gură și greoi la limbă. 11 Și Domnul i‐a zis : Cine a făcut omului gură sau cine face mut sau surd sau văzând sau orb? Nu eu, Domnul? 12 Deci mergi și eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să vorbești. 13 Și el a zis: Rogu‐te, Doamne , trimite prin mâna celui pe care‐l vei trimite. 14 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Moise și i‐a zis: Nu este oare Aaron Levitul fratele tău? Știu că el vorbește bine și iată îți și iese în întâmpinare și când te va vedea se va bucura în inima sa. 15 Și vei vorbi cu el și vei pune cuvintele în gura lui și eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce veți face. 16 Și el va vorbi în locul tău către popor și va fi așa : el îți va fi gură și tu îi vei fi Dumnezeu. 17 Și vei lua în mâna ta toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise în Egipt
18 Și Moise a mers și s‐a întors la Ietro, socrul său, și i‐a zis: Rogu‐te, lasă‐mă să merg și să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt să văd dacă mai trăiesc. Și Ietro a zis lui Moise: Mergi în pace. 19 Și Domnul a zis lui Moise în Madian: Mergi, întoarce‐te în Egipt, căci toți acei oameni care căutau viața ta au murit. 20 Și Moise a luat pe nevasta sa și pe fiii săi și i‐a încălecat pe măgar și s‐a întors în țara Egiptului. Și Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mâna sa. 21 Și Domnul a zis lui Moise: Mergând și întorcându‐te în Egipt, vezi toate minunile pe care le‐am pus în mâna ta și să le faci înaintea lui Faraon. Și eu îi voi învârtoșa inima și nu va lăsa pe popor să meargă. 22 Și vei zice lui Faraon: Așa zice Domnul: Israel este fiul meu, cel întâi născut al meu. 23 Și îți zic: Lasă pe fiul meu să meargă să‐mi slujească. Și dacă nu vei voi să‐l lași, iată voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi‐născut al tău. 24 Și a fost așa : pe cale în locul de găzduire Domnul l‐a întâmpinat și a căutat să‐l omoare. 25 Atunci Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului său și l‐a aruncat la picioarele lui și a zis: Soț de sânge tu îmi ești cu adevărat! 26 Și l‐a lăsat să meargă. Atunci ea a zis: Soț de sânge! din pricina tăierii împrejur.
Întâlnirea lui Moise cu Aaron
27 Și Domnul a zis lui Aaron: Ieși în întâmpinarea lui Moise în pustie. Și a mers și l‐a întâmpinat în muntele lui Dumnezeu și l‐a sărutat. 28 Și Moise a spus lui Aaron toate cuvintele Domnului care‐l trimisese și toate semnele pe care i le poruncise. 29 Și Moise și Aaron au mers și au strâns pe toți bătrânii copiilor lui Israel. 30 Și Aaron le‐a vorbit toate cuvintele pe care le vorbise lui Moise Domnul și a făcut semnele înaintea ochilor poporului. 31 Și poporul a crezut . Și au auzit că Domnul cercetase pe copiii lui Israel și că le văzuse întristarea și și‐au plecat capetele și s‐au închinat .