Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.’” 2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” 4 Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre.”
Mărirea muncilor
5 Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: 7 „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. 8 Totuși să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ 9 Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.” 10 Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; 11 duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’” 12 Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” 15 Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceți cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat.” 17 Faraon a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ 18 Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliților
19 Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.” 20 Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. 21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare.” 22 Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 23 De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 Și după acestea Moise și Aaron au intrat și au zis lui Faraon: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi țină o sărbătoare în pustie. 2 Și Faraon a zis: Cine este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să meargă? Nu cunosc pe Domnul și nici nu voi lăsa pe Israel să meargă. 3 Și ei au zis : Dumnezeul evreilor s‐a întâlnit cu noi; lasă‐ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie și să jertfim Domnului Dumnezeului nostru ca să nu cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie. 4 Și împăratul Egiptului le‐a zis: Pentru ce, Moise și Aaron, abateți pe popor de la lucrul său? Plecați, la sarcinile voastre.
Mărirea muncilor
5 Și Faraon a zis: Iată acum poporul țării este mult și vreți să‐i faceți să se odihnească de la sarcinile lor. 6 Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor poporului și ispravnicilor lor zicând: 7 Să nu mai dați pleavă poporului pentru facerea cărămizii ca până acum; să meargă și să‐și adune singuri pleavă. 8 Și să puneți peste ei numărul cărămizilor pe care le făceau până acum; nu veți micșora nimic din el, căci sunt leneși; de aceea strigă zicând: Să mergem să jertfim Dumnezeului nostru. 9 Să se pună muncă mai grea pe oameni ca să fie prinși cu ea și să nu se uite la vorbe deșerte. 10 Și asupritorii poporului și ispravnicii lor au ieșit și au vorbit poporului zicând: Așa zice Faraon: Nu vă dau pleavă! 11 Duceți‐vă și strângeți‐vă singuri pleavă de unde veți găsi; dar nimic din lucrul vostru nu se va micșora. 12 Și poporul s‐a risipit în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de pleavă. 13 Și asupritorii grăbeau zicând: Împliniți‐vă muncile voastre, lucrul zilei în ziua ei ca și atunci când era pleavă. 14 Și ispravnicii copiilor lui Israel pe care‐i puseseră asupritorii lui Faraon peste ei au fost bătuți, zicând: Pentru ce nu v‐ați împlinit sarcina nici astăzi, nici ieri, făcând cărămidă ca și mai înainte? 15 Și ispravnicii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon zicând: Pentru ce faci așa cu robii tăi? 16 Nu se dă pleavă robilor tăi și ni se zice: Faceți cărămidă! Și iată robii tăi sunt bătuți, dar poporul tău este de vină. 17 Și el a zis: Voi sunteți leneși! leneși! De aceea ziceți: Să mergem să jertfim Domnului! 18 Și acum duceți‐vă, lucrați! Și nu vi se va da pleavă și veți da măsura de cărămizi.
Cârtirea Israeliților
19 Și ispravnicii copiilor lui Israel au văzut că era rău de ei deoarece s‐a zis: Nu veți micșora nimic din cărămizile voastre, lucrul zilei în ziua ei. 20 Și au întâlnit pe Moise și pe Aaron care stăteau acolo să‐i întâmpine când ieșeau de la Faraon. 21 Și le‐au zis: Să vă vadă Domnul și să judece; că ați făcut mirosul nostru să fie urât în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui punându‐le o sabie în mână ca să ne ucidă. 22 Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Doamne, pentru ce ai făcut rău poporului acestuia? Pentru ce deci m‐ai trimis? 23 Căci de când am venit eu la Faraon să vorbesc în numele tău, a făcut rău acestui popor și n‐ai izbăvit nicidecum pe poporul tău.