Broaștele
1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească. 2 Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale. 3 Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea. 4 Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.»’” 5 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron : ‘Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!’” 6 Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului. 7 Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului. 8 Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis : „Rugați-vă Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu, și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” 9 Moise a zis lui Faraon: „Hotărăște-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale! Nu vor mai rămâne decât în râu.” 10 El a răspuns: „Mâine.” Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru. 11 Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.” 12 Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. 13 Domnul a făcut cum cerea Moise, și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. 14 Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit. 15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
Păduchii
16 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, și se va preface în păduchi , în toată țara Egiptului.’” 17 Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul și a lovit țărâna pământului, și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18 Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19 Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
Musca câinească
20 Domnul a zis lui Moise : „Scoală-te dis-de-dimineață și du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul : «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște câinești împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muște și pământul va fi acoperit de ele. 22 Dar în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia. 23 Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.»’” 24 Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște câinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești. 25 Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară.” 26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Și dacă am aduce sub ochii lor jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27 Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.” 28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai să nu vă depărtați prea mult, dacă plecați . Rugați-vă pentru mine.” 29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine și am să mă rog Domnului. Mâine, muștele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Dar să nu ne mai înșele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului.” 30 Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 31 Domnul a făcut cum cerea Moise, și muștele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui; n-a mai rămas una. 32 Dar Faraon și de data aceasta și-a împietrit inima și n-a lăsat pe popor să plece.
Broaștele
1 Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să meargă să‐mi slujească. 2 Și dacă nu vei voi să‐l lași să meargă, iată voi bate cu broaște toate hotarele tale. 3 Și râul va foi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în odaia ta de dormit și pe patul tău și în casa robilor tăi și printre poporul tău și în cuptoarele tale și în covețele tale. 4 Și broaștele se vor sui peste tine și peste poporul tău și peste toți robii tăi. 5 Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți mâna cu toiagul tău asupra râurilor și asupra șivoaielor și asupra bălților și fă să se suie broaște peste țara Egiptului. 6 Și Aaron și‐a întins mâna peste apele Egiptului și broaștele s‐au suit și au acoperit țara Egiptului. 7 Și ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor și au făcut să se suie broaște peste țara Egiptului. 8 Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Rugați‐vă Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa pe popor să meargă și vor jertfi Domnului. 9 Și Moise a zis lui Faraon: Ai slava aceasta asupra mea! Pe ce vreme să mă rog pentru tine și pentru robii tăi și pentru poporul tău ca să curețe broaștele de la tine și de la casele tale; vor rămânea numai în râu. 10 Și el a zis: Pe mâine. Și el a zis: După cuvântul tău! ca să cunoști că nu este niciunul ca Domnul Dumnezeul nostru. 11 Și broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale și de la robii tăi și de la poporul tău: vor mai rămânea numai în râu. 12 Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către Domnul pentru broaștele pe care le pusese peste Faraon. 13 Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele au murit în case, în curți și în câmpuri. 14 Și le‐au strâns împreună în grămezi și țara s‐a împuțit. 15 Și Faraon a văzut că avea răgaz și și‐a învârtoșat inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.
Păduchii
16 Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului. 17 Și au făcut așa. Și Aaron și‐a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și s‐a prefăcut în păduchi asupra oamenilor și asupra dobitoacelor; toată țărâna pământului s‐a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18 Și ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor ca să scoată păduchi, dar n‐au putut. Și păduchii au fost asupra oamenilor și asupra dobitoacelor. 19 Și ghicitorii au zis lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu! Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și nu i‐a ascultat, după cum zisese Domnul.
Musca otrăvitoare
20 Și Domnul a zis lui Moise : Scoală‐te dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon. Iată va ieși la apă și‐i vei zice: Așa zice Domnul : Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 21 Căci dacă nu vei lăsa pe poporul meu să meargă, iată voi trimite musca otrăvitoare peste tine și peste robii tăi și peste poporul tău și în casele tale și casele egiptenilor se vor umplea de musca otrăvitoare precum și pământul pe care sunt ei. 22 Și voi deosebi în ziua aceea ținutul Gosen, în care stă poporul meu, ca să nu fie muște otrăvitoare acolo; ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării. 23 Și voi pune o despărțire între poporul meu și poporul tău. Mâine va fi acest semn. 24 Și Domnul a făcut așa și muștele au intrat mulțime în casa lui Faraon și în casele robilor săi și în toată țara Egiptului; țara s‐a prăpădit de musca otrăvitoare. 25 Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară! 26 Și Moise a zis: Nu se cuvine să facem așa; căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru urâciunea egiptenilor; iată, vom jertfi urâciunea egiptenilor înaintea ochilor lor și nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27 Vom merge cale de trei zile în pustie și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru cum ne va porunci. 28 Și Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeți ca să jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai nu mergeți foarte departe. Rugați‐vă pentru mine. 29 Și Moise a zis: Iată ies de la tine și mă voi ruga Domnului și mâine se vor depărta muștele de la Faraon și de la robii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraon nelăsând pe popor să meargă ca să jertfească Domnului. 30 Și Moise a ieșit de la Faraon și s‐a rugat Domnului. 31 Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la robii săi și de la poporul său; n‐a rămas una. 32 Și Faraon și‐a învârtoșat inima și de astă dată și n‐a lăsat pe popor să meargă.