1 Duhul m-a răpit și m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că, la intrarea porții , erau douăzeci și cinci de oameni și, în mijlocul lor, am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. 2 Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite și dau sfaturi rele în cetatea aceasta! 3 Ei zic: ‘Nu este încă vremea potrivită ca să zidim case! Cetatea este cazanul și noi suntem carnea.’ 4 De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiul omului!” 5 Atunci, Duhul Domnului a căzut peste mine și mi-a zis: „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gând, știu foarte bine! 6 Ați făcut o mulțime de omoruri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele cu cei uciși.» 7 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Morții voștri pe care i-ați întins în mijlocul cetății acesteia sunt carnea și ea este cazanul, dar voi veți fi scoși afară din ea. 8 Vă temeți de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi», zice Domnul Dumnezeu. 9 «Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini judecățile mele împotriva voastră! 10 Veți cădea loviți de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel și veți ști că Eu sunt Domnul. 11 Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru și voi nu veți fi carnea din el, ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! 12 Și veți ști că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-ați urmat și ale cărui legi nu le-ați împlinit și ați lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.»’” 13 Pe când proroceam eu, a murit Pelatia , fiul lui Benaia. Eu am căzut cu fața la pământ și am strigat cu glas tare: „Ah, Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?” 14 Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 15 „Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi cei din robie și toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: ‘Ei sunt departe de Domnul, țara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…’ 16 De aceea spune despre ei: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă-i țin depărtați printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite țări, totuși le-am fost un Templu pentru câtăva vreme, în țara în care au venit.»’ 17 De aceea să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăși din țările în care sunteți risipiți și vă voi da țara lui Israel.»’ 18 Și, când vor veni în ea, vor scoate de acolo toți idolii și toate urâciunile. 19 Le voi da o altă inimă și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inimă de carne, 20 ca să urmeze poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele, și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21 Dar acelora a căror inimă simte plăcere față de idolii și urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor”, zice Domnul Dumnezeu. 22 După aceea, heruvimii și-au întins aripile, însoțiți de roți, și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 23 Slava Domnului s-a înălțat din mijlocul cetății și s-a așezat pe muntele de la răsăritul cetății. 24 Pe mine însă m-a răpit Duhul și m-a dus iarăși în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinșii de război. Și astfel vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. 25 Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul.
Domnitorii din Iudeea sunt pedepsiți
1 Și Duhul m‐a ridicat și m‐a adus în poarta dinspre răsărit a casei Domnului, care privește spre răsărit; și iată, în ușa porții douăzeci și cinci de bărbați; și am văzut în mijlocul lor pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, mai mari ai poporului. 2 Și el mi‐a zis: Fiu al omului, aceștia sunt oamenii care uneltesc nelegiuire și dau sfat rău în cetatea aceasta: 3 care zic: Nu este aproape vremea ca să zidim case, această cetate este cazanul și noi carnea. 4 De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiu al omului! 5 Și Duhul Domnului a căzut asupra mea și mi‐a zis: Vorbește: Așa zice Domnul: Așa ați zis, casă a lui Israel! Și știu lucrurile care vă vin în minte! 6 Ați înmulțit pe cei uciși ai voștri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele ei cu cei uciși. 7 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ucișii voștri pe care i‐ați pus în mijlocul ei, ei sunt carnea și această cetate este cazanul; dar voi veți fi scoși din mijlocul ei. 8 V‐ați temut de sabie și voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu. 9 Și vă voi scoate din mijlocul ei și vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini judecăți între voi. 10 Veți cădea de sabie; vă voi judeca în hotarele lui Israel și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 11 Această cetate nu va fi cazanul vostru, nici voi nu veți fi carnea în mijlocul ei, vă voi judeca în hotarele lui Israel. 12 Și veți cunoaște că eu sunt Domnul: căci n‐ați umblat în așezămintele mele și n‐ați făcut judecățile mele ci ați făcut după datinele neamurilor care sunt în jurul vostru. 13 Și a fost așa : pe când proroceam, a murit Pelatia , fiul lui Benaia. Și am căzut pe fața mea și am strigat cu glas tare și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule, oare vei nimici cu totul rămășița lui Israel? 14 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 15 Fiu al omului, frații tăi, frații tăi, bărbații rudeniei tale și toată casa lui Israel, ei toți sunt aceia către care au zis locuitorii Ierusalimului: Depărtați‐vă de la Domnul; nouă ni s‐a dat țara aceasta spre stăpânire. 16 De aceea zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Deși i‐am depărtat departe între neamuri și deși i‐am împrăștiat prințări, totuși le voi fi un locaș sfințit pentru puțin timp înțările unde au venit. 17 De aceea, zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna dintre popoare și vă voi strânge din țările în care sunteți împrăștiați și vă voi da țara lui Israel. 18 Și vor veni acolo și vor depărta din ea toate lucrurile urâte și toate urâciunile ei. 19 Și le voi da o singură inimă. Și voi pune în voi un duh nou și voi lua inima de piatră din carnea lor și le voi da o inimă de carne; 20 ca să umble în așezămintele mele și să păzească judecățile mele și să le facă. Și‐mi vor fi popor și eu le voi fi Dumnezeu. 21 Dar cât pentru aceia a căror inimă umblă după inima lucrurilor lor urâte și după urâciunile lor, le voi răsplăti calea lor asupra capetelor lor, zice Domnul Dumnezeu. 22 Atunci heruvimii și‐au ridicat aripile și roatele erau lângă ei și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 23 Și slava Domnului s‐a suit din mijlocul cetății și a stat pe muntele care este pe partea de răsărit a cetății. 24 Și Duhul m‐a ridicat și m‐a adus în vedenie prin Duhul lui Dumnezeu în Haldea, la cei din robie; și vedenia pe care am văzut‐o s‐a suit de la mine. 25 Atunci am vorbit celor din robie toate lucrurile pe care mi le arătase Domnul.