1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!” 2 Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. 3 El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!” L-am mâncat , și în gura mea a fost dulce ca mierea . 4 El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! 5 Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6 Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit , dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte, căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8 Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9 Îți voi face fruntea ca un diamant , mai aspră decât stânca. Nu te teme și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” 10 El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! 11 Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’” 12 Și Duhul m-a răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13 Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roților de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. 14 Când m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna Domnului apăsa tare peste mine. 15 Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. 16 După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17 „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! 18 Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul! 20 Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21 Dar, dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!” 22 Și mâna Domnului a venit peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale și acolo îți voi vorbi!” 23 M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pământ. 24 Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25 Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26 Îți voi lipi limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poți mustra, căci sunt o casă de îndărătnici! 27 Dar, când îți voi vorbi, îți voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici!
Domnul îi dă să mănânce o scrisoare
1 Și el mi‐a zis: Fiu al omului, mănâncă ce găsești; mănâncă acest sul și mergi și vorbește casei lui Israel. 2 Deci mi‐am deschis gura și m‐a făcut să mănânc sulul. 3 Și mi‐a zis: Fiu al omului, fă să mănânce pântecele tău și umple‐ți măruntaiele cu acest sul pe care ți‐l dau. Atunci l‐am mâncat și a fost în gura mea dulce ca mierea . 4 Și mi‐a zis: Fiu al omului, mergi, du‐te la casa lui Israel și vorbește‐le cu cuvintele mele. 5 Căci nu ești trimis la un popor adânc la buze și greu la limbă, ci la casa lui Israel; 6 nu la popoare multe, adânci la buze și grele la limbă, ale căror cuvinte nu le înțelegi. Cu adevărat , dacă te‐aș trimite la ele, te‐ar asculta. 7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte; căci pe mine nu voiesc să mă asculte; căci toată casa lui Israel sunt cu frunte tare și cu inimă îndărătnică. 8 Iată, ți‐am făcut fața tare împotriva fețelor lor și fruntea tare împotriva frunților lor. 9 Și ți‐am făcut fruntea ca un diamant , mai tare decât cremenea; nu te teme de ei și nu te înspăimânta de fața lor, deși sunt o casă răsculătoare. 10 Și mi‐a zis: Fiu al omului, toate cuvintele mele pe care ți le voi vorbi, ia‐le în inima ta și ascultă‐le cu urechile tale. 11 Și mergi, du‐te la cei din robie, la copiii poporului tău, și vorbește‐le și spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu; fie că te vor asculta, fie că se vor lăsa. 12 Și Duhul m‐a ridicat și am auzit înapoia mea glasul unui mare vâjâit zicând : Binecuvântată fie slava Domnului din locul său. 13 Și am auzit vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta și duruitul roatelor lângă ele și vuiet de mare vâjâit. 14 Și Duhul m‐a ridicat și m‐a luat și am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu și mâna Domnului era tare peste mine.
Ezechiel este rânduit păzitorul casei lui Israel
15 Atunci am venit la cei din robie la Tel‐Abib, care locuiau lângă râul Chebar, și am șezut acolo unde ședeau ei, îngrozit, acolo în mijlocul lor, șapte zile. 16 Și a fost așa : la sfârșitul celor șapte zile cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17 Fiu al omului, te‐am făcut păzitor peste casa lui Israel; deci auzi cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 18 Când zic celui rău: Vei muri! și nu‐l vei înștiința și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa rea ca să‐și mântuiască viața, cel rău va muri în nelegiuirea sa; dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 19 Dar dacă vei înștiința pe cel rău și nu se va întoarce de la răutatea sa și de la calea sa cea rea, el va muri în nelegiuirea sa, dar tu ți‐ai scăpat sufletul. 20 Și dacă cel drept se va abate de la dreptatea sa și va face nelegiuire și voi pune o piatră de poticnire înaintea lui, va muri; pentru că nu l‐ai înștiințat, va muri în păcatul său și faptele sale drepte pe care le‐a făcut nu se vor aminti; dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 21 Și dacă vei înștiința pe cel drept ca să nu păcătuiască și cel drept nu va păcătui, el va trăi neapărat pentru că a primit înștiințarea; și tu ți‐ai scăpat sufletul. 22 Și mâna Domnului a fost acolo peste mine și mi‐a zis: Scoală‐te, ieși în vale și voi vorbi acolo cu tine. 23 Și m‐am sculat și am ieșit în vale; și iată slava Domnului stătea acolo ca slava pe care o văzusem lângă râul Chebar; și am căzut pe fața mea. 24 Atunci Duhul a intrat în mine și m‐a pus pe picioarele mele și mi‐a vorbit și mi‐a zis: Mergi, închide‐te înăuntrul casei tale. 25 Și tu, fiu al omului, iată, vor pune funii asupra ta și te vor lega cu ele; și să nu ieși între ei. 26 Și‐ți voi lipi limba de cerul gurii și vei fi mut și nu vei fi pentru ei un om mustrător; căci sunt o casă răsculătoare. 27 Dar când voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și le vei zice: Așa zice Domnul Dumnezeu: Cel ce aude să audă și cel ce se lasă, să se lase; căci sunt o casă răsculătoare.