Datoriile prorocilor
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, vorbește copiilor poporului tău și spune-le: ‘Când voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare și-l va pune ca străjer , 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță și va da de știre poporului 4 și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri și va veni sabia și-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, își va scăpa viața. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiță și dacă poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ 7 Acum, fiul omului , te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. 8 Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. 10 Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ‘Voi cu drept cuvânt ziceți: «Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim – cum am putea să trăim?»’ 11 Spune-le: ‘«Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți, voi, casa lui Israel?»’ 12 Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.’ 13 Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 14 Dimpotrivă, când zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, 15 dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri. 16 Toate păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit! 17 Copiii poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă! 18 Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. 19 Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20 Fiindcă ziceți: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’, vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!” 21 În al doisprezecelea an , în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim a venit la mine și a zis: „Cetatea a fost luată!” 22 Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura până a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23 Atunci, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 24 „Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în țara lui Israel zic: ‘Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi suntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpânire!’ 25 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi mâncați carne cu sânge, vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge. Și voi să stăpâniți țara? 26 Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvârșiți urâciuni, fiecare din voi necinstește pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniți țara?»’ 27 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pe viața Mea că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor , iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri vor muri de ciumă. 28 Voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria tăriei ei se va sfârși, munții lui Israel vor fi pustiiți și nimeni nu va mai trece prin ei. 29 Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.»’ 30 Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniți dar și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!’ 31 Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor. 32 Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cântare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. 33 Când se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști că era un proroc în mijlocul lor.”
Datoria păzitorilor duhovnicești
1 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, vorbește copiilor poporului tău și zi‐le: Când voi aduce sabia asupra vreunei țări și poporul țării va lua un om oarecare din mijlocul său și‐l va pune păzitor 3 și el va vedea sabia venind asupra țării și va sufla din trâmbiță și va înștiința pe popor; 4 și cineva aude glasul trâmbiței și nu se lasă înștiințat și vine sabia și‐l va răpi, sângele lui va fi pe capul lui: 5 a auzit glasul trâmbiței și nu s‐a ferit: sângele lui va fi asupra lui. Dacă s‐ar fi lăsat înștiințat, și‐ar fi scăpat sufletul. 6 Dar dacă păzitorul vede că vine sabia și nu suflă din trâmbiță și poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi pe vreunul din ei, este răpit pentru nelegiuirea sa; dar sângele său îl voi cere din mâna păzitorului. 7 Și tu, fiu al omului , te‐am pus păzitor peste casa lui Israel. Ascultă deci cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 8 Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! Și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa, acest rău va muri pentru nelegiuirea sa, dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 9 Dar dacă vei înștiința pe cel rău de calea sa ca să se întoarcă de la ea și nu se va întoarce de la calea sa, va muri în nelegiuirea sa, dar tu îți vei scăpa sufletul. 10 Și tu, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi așa vorbiți și ziceți: Fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și pierim pentru ele, cum să trăim deci? 11 Zi‐le: Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, n‐am nicio plăcere în moartea celui rău, ci cel rău să se întoarcă de la calea sa și să trăiască. Întoarceți‐vă, întoarceți‐vă de la căile voastre rele! Căci de ce vreți să muriți, casă a lui Israel? 12 Și tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu‐l va scăpa în ziua fărădelegii lui; și cât pentru răutatea celui rău, el nu se va poticni din pricina ei în ziua în care se va întoarce de la răutatea sa; nici cel drept nu va trăi prin ea în ziua în care va păcătui. 13 Când zic celui drept că va trăi și el se încrede în dreptatea sa și face nedreptate, niciuna din faptele lui drepte nu se va aminti, ci va muri în nedreptatea lui pe care a făcut‐o. 14 Și când zic celui rău: Vei muri! și se întoarce de la păcatul său și face judecată și dreptate: 15 dacă cel rău va înapoia zălogul, va întoarce lucrul răpit, va umbla în așezămintele vieții, nefăcând ce este nedrept: va trăi negreșit, nu va muri. 16 Niciunul din păcatele pe care le‐a făcut nu se va aminti împotriva lui; a făcut judecată și dreptate: va trăi negreșit. 17 Totuși, copiii poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Dar calea lor nu este dreaptă. 18 Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui și face nedreptate, va muri în ea. 19 Și când cel rău se întoarce de la răutatea sa și face judecată și dreptate, va trăi în ele. 20 Totuși voi ziceți: Calea Domnului nu este dreaptă. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare după căile sale. 21 Și a fost așa : în anul al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunii, a venit la mine unul care scăpase din Ierusalim, zicând: Cetatea este bătută. 22 Și mâna Domnului a fost asupra mea seara, mai înainte de a veni cel ce scăpase, și mi‐a deschis gura înainte de a veni el la mine dimineața; și mi s‐a deschis gura și n‐am mai fost mut. 23 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 24 Fiu al omului, cei ce locuiesc în acele locuri pustii , în țara lui Israel, vorbesc zicând: Avraam a fost unul singur și a moștenit țara aceasta și noi suntem mulți; țara ni s‐a dat spre stăpânire. 25 De aceea, spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi mâncați cu sânge și vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge: și să stăpâniți țara? 26 Vă bizuiți pe sabia voastră, faceți urâciune și pângăriți fiecare pe nevasta aproapelui său și să stăpâniți țara? 27 Așa să le spui: Așa zice Domnul Dumnezeu: Viu sunt eu, dacă nu vor cădea de sabie cei ce sunt în locuri pustii și dacă nu voi da spre mâncare fiarelor pe cel ce este în câmp deschis și dacă nu vor muri de ciumă cei ce sunt în întărituri și în peșteri . 28 Și voi face țara o pustie și o groază și mândria puterii ei va înceta și munții lui Israel vor fi pustiiți, așa că nimeni nu va trece prin ei. 29 Atunci vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi face țara o pustie și o groază pentru toate urâciunile pe care le‐au făcut. 30 Și tu, fiu al omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe la ziduri și din pragurile caselor și vorbesc unul către altul, fiecare către fratele său, zicând : Veniți, vă rog, și auziți cuvântul care a ieșit de la Domnul. 31 Și vin către tine cum vine poporul și înaintea ta stau ca poporul meu și ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; căci cu gura lor arată multă iubire, dar inima lor umblă după câștig nedrept. 32 Și iată, tu ești pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia cu glas plăcut, care cântă bine din instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac. 33 Și când se va întâmpla aceasta (iată, vine), atunci vor cunoaște că a fost un proroc în mijlocul lor.