Prorocie împotriva edomiților
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, întoarce-te cu fața spre muntele Seir, prorocește împotriva lui 3 și zi: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta și te prefac într-o pustietate și într-un pustiu! 4 Îți voi preface cetățile în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să știi că Eu sunt Domnul! 5 Pentru că aveai o ură veșnică și ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme, 6 de aceea, pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că te voi face sânge și te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări. 7 Voi preface muntele Seir într-o pustietate și într-un pustiu și voi nimici cu desăvârșire din el și pe cei ce se duc , și pe cei ce se întorc. 8 Îi voi umple munții cu morți și cei uciși de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale și în toate puhoaiele tale. 9 Te voi preface în niște pustietăți veșnice, cetățile nu-ți vor mai fi locuite și veți ști că Eu sunt Domnul. 10 Pentru că ai zis: ‹Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua în stăpânire›, măcar că Domnul era acolo, 11 de aceea, pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că Mă voi purta cu tine după mânia și urgia pe care le-ai arătat și tu, în ura ta, împotriva lor și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca. 12 Vei ști însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israel când ai zis: ‹Sunt pustiiți și ne sunt dați ca pradă!› 13 V-ați fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre și v-ați înmulțit cuvintele împotriva Mea: am auzit!» 14 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Când toată țara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate! 15 Din pricina bucuriei pe care ai simțit-o că moștenirea casei lui Israel era pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu și tot Edomul, și se va ști că Eu sunt Domnul.»’
Împotriva Edomului
1 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, pune‐ți fața împotriva muntelui Seir și prorocește împotriva lui 3 și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotriva ta și‐mi voi întinde mâna asupra ta și te voi face o pustie și o groază. 4 Voi pustii cetățile tale și vei fi o pustie. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 5 Pentru că din vechime ai purtat ură și ai dat sabiei pe copiii lui Israel în vremea nenorocirii lor, în vremea nelegiuirii sfârșitului; 6 de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, că te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări. Fiindcă n‐ai urât sângele, de aceea sângele te va goni. 7 Și voi face muntele Seir o pustie, o groază, și voi stârpi din el pe cel ce iese și pe cel ce se întoarce. 8 Și‐i voi umple munții de ucișii lui și cei uciși de sabie vor cădea în dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale. 9 Te voi face pustietăți veșnice și cetățile tale nu vor fi locuite: și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 10 Pentru că ai zis: Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și noi le vom stăpâni , deși Domnul era acolo: 11 de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, voi face după mânia ta și după pizma ta, cum ai făcut tu din ură împotriva lor; și mă voi face cunoscut între ei când te voi judeca. 12 Și vei cunoaște că eu, Domnul, am auzit toate ocările pe care le‐ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: Au ajuns pustii, ne sunt dați spre mâncare. 13 Și v‐ați mărit împotriva mea cu gurile voastre și v‐ați înmulțit cuvintele împotriva mea; și eu am auzit. 14 Așa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustie. 15 Cum te‐ai bucurat de moștenirea casei lui Israel, fiindcă se pustiise, așa‐ți voi face: vei ajunge o pustie, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.