Așezarea din nou a lui Israel
1 Tu, fiul omului, prorocește asupra munților lui Israel și spune: ‘Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! 2 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că vrăjmașul a zis despre voi: ‹Ha! Ha! Aceste înălțimi veșnice au ajuns moștenirea noastră!›»’, 3 prorocește și zi: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Da, pentru că din toate părțile au voit să vă pustiască și să vă înghită, ca să ajungeți moștenirea altor neamuri, și pentru că ați fost de batjocura și de ocara popoarelor, 4 de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeul munților și dealurilor, râurilor și văilor, dărâmăturilor pustii și cetăților părăsite, care au ajuns de prada și de râsul celorlalte neamuri dimprejur, 5 așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‹Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri și împotriva întregului Edom, care și-au însușit țara Mea și s-au bucurat din toată inima lor și cu tot disprețul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.›»’ 6 De aceea, prorocește despre țara lui Israel și spune munților și dealurilor, râurilor și văilor: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, vorbesc în gelozia și urgia Mea, pentru că suferiți ocară din partea neamurilor!» 7 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Îmi ridic mâna și jur că neamurile care vă înconjoară își vor purta ele însele ocara! 8 Iar voi, munți ai lui Israel, veți da crengi și vă veți purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. 9 Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi și veți fi lucrați și semănați. 10 Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toți! Cetățile vor fi locuite și se vor zidi iarăși dărâmăturile . 11 Voi înmulți pe voi oamenii și vitele care vor crește și se vor înmulți; voi face să fiți locuiți ca și mai înainte și vă voi face mai mult bine decât odinioară și veți ști că Eu sunt Domnul. 12 Voi face să umble pe voi oameni, și anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni și tu vei fi moștenirea lor și nu-i vei mai nimici.» 13 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că ți se zice: ‹Tu , țară, ai mâncat oameni, ți-ai nimicit chiar și neamul tău›, 14 din pricina aceasta de acum încolo nu vei mai mânca oameni și nu-ți vei mai nimici neamul», zice Domnul Dumnezeu. 15 «De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor și nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ți vei mai nimici neamul», zice Domnul Dumnezeu.’” 16 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17 „Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în țara lor, au spurcat-o prin purtarea lor și prin faptele lor; așa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăției ei. 18 Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în țară și din pricina idolilor cu care o spurcaseră. 19 I-am risipit printre neamuri și au fost împrăștiați în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele. 20 Când au venit printre neamuri, oriîncotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel sfânt, așa încât se zicea despre ei: ‘Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din țara lor.’ 21 Și am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese. 22 De aceea, spune casei lui Israel: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-ați pângărit printre neamurile la care ați mers. 23 De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul», zice Domnul Dumnezeu, «când voi fi sfințit în voi sub ochii lor. 24 Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră. 25 Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. 26 Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. 27 Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. 28 Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru. 29 Vă voi izbăvi de toate necurățiile voastre. Voi chema grâul și-l voi înmulți; nu voi mai trimite foametea peste voi. 30 Voi înmulți rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei printre neamuri. 31 Atunci vă veți aduce aminte de purtarea voastră cea rea și de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înșivă din pricina nelegiuirilor și urâciunilor voastre. 32 Și toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră», zice Domnul Dumnezeu, «să știți! Rușinați-vă și roșiți de purtarea voastră, casa lui Israel!» 33 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetățile voastre să fie locuite și dărâmăturile vor fi zidite din nou; 34 țara pustiită va fi lucrată iarăși, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. 35 Și se va spune atunci: ‹Țara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului și cetățile acestea dărâmate, care erau pustii și surpate, sunt întărite și locuite!› 36 Și neamurile care vor mai rămâne în jurul vostru vor ști că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat și am sădit ce era pustiit. Eu , Domnul, am vorbit și voi și face.» 37 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată în ce privință Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel și iată ce voi face pentru ei: voi înmulți pe oameni ca pe o turmă de oi. 38 Cetățile dărâmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Și vor ști că Eu sunt Domnul.»’”
Mântuirea lui Israel
1 Și tu, fiu al omului, prorocește munților lui Israel și zi: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! 2 Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că vrăjmașul a zis de voi: Ha, ha! și: Înălțimile cele veșnice au ajuns în stăpânirea noastră! 3 De aceea prorocește și spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Fiindcă, da, fiindcă v‐au făcut pustii și v‐au înghițit din fiecare parte ca să fiți stăpânirea rămășiței neamurilor și sunteți luați pe buzele limbii și de ocara poporului: 4 de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu: Așa zice Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, râurilor și văilor, dărâmăturilor pustiite și cetăților părăsite care au ajuns de pradă și de batjocură rămășiței neamurilor care sunt primprejur; 5 de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în focul geloziei mele am vorbit împotriva rămășiței neamurilor și împotriva întregului Edom, care și‐au însușit țara mea ca stăpânire cu bucuria întregii lor inimi, cu ciudă de suflet, ca s‐o jefuiască cu jaf. 6 De aceea prorocește despre țara lui Israel și spune munților și dealurilor, râurilor și văilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea și în mânia mea: Pentru că ați purtat rușinea neamurilor; 7 de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Mi‐am ridicat mâna zicând : De nu își vor purta neamurile care sunt în jurul vostru rușinea lor! 8 Și voi, munți ai lui Israel, veți da crengi și veți face roade pentru poporul meu Israel. Căci vor veni curând. 9 Căci iată, eu sunt pentru voi și mă voi întoarce la voi și veți fi lucrați și semănați. 10 Și voi înmulți oamenii în voi, toată casa lui Israel, toată. Și cetățile vor fi locuite și locurile pustii vor fi zidite. 11 Și voi înmulți în voi pe om și vită și se vor înmulți și se vor prăsi și vă voi face să fiți locuiți ca mai înainte și vă voi face mai mult bine decât la începuturile voastre și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 12 Da, voi face să umble în voi oameni, poporul meu Israel. Și te vor stăpâni și vei fi moștenirea lor și de acum nu‐i vei mai lipsi de copii. 13 Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ei vă zic: Tu , țară, mănânci pe oameni și stârpești neamul tău! 14 De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu vei mai stârpi neamul tău, zice Domnul Dumnezeu, 15 și nu te voi mai face să auzi rușinea neamurilor. Și nu vei mai purta ocara popoarelor și nu vei mai face să cadă neamul tău, zice Domnul Dumnezeu. 16 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17 Fiu al omului, casa lui Israel locuia în țara sa și au pângărit‐o prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor a fost înaintea mea ca necurăția unei femei în despărțirea lunilor ei. 18 Și mi‐am vărsat mânia asupra lor pentru sângele pe care l‐au vărsat pe pământ și pentru că l‐au pângărit cu idolii lor. 19 Și i‐am risipit între neamuri și au fost împrăștiați prin țări: i‐am judecat după calea lor și după faptele lor. 20 Și au venit la neamurile în mijlocul cărora au mers și au pângărit numele meu cel sfânt. Căci se zicea despre ei: Aceștia sunt poporul Domnului și au ieșit din țara sa. 21 Dar m‐am îndurat pentru numele meu cel sfânt pe care l‐a pângărit casa lui Israel între neamurile la care s‐au dus. 22 De aceea spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta , ci pentru numele meu cel sfânt, pe care l‐ați pângărit între neamurile la care v‐ați dus. 23 Și voi sfinți numele meu cel mare care a fost pângărit între neamuri, pe care l‐ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi înaintea ochilor lor. 24 Căci vă voi lua dintre neamuri și vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră. 25 Și voi stropi peste voi apă curată și veți fi curăți. Vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. 26 Și vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; și voi lua din carnea voastră inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. 27 Și voi pune în voi duhul meu și vă voi face să umblați în așezămintele mele și să păziți judecățile mele și să le faceți. 28 Și veți locui în țara pe care am dat‐o părinților voștri și‐mi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu. 29 Și vă voi mântui din toate necurățiile voastre și voi chema grâul și‐l voi înmulți și nu voi pune foamete peste voi. 30 Și voi înmulți rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei între neamuri. 31 Atunci vă veți aduce aminte de căile voastre cele rele și de faptele voastre cele rele și vă veți scârbi de voi înșivă pentru nelegiuirile voastre și pentru urâciunile voastre. 32 Nu pentru voi fac aceasta , zice Domnul Dumnezeu, să vă fie știut. Rușinați‐vă și roșiți pentru căile voastre, casă a lui Israel! 33 Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face și cetățile să fie locuite și dărâmăturile să fie zidite. 34 Și pământul pustiu va fi lucrat, de unde era un pustiu în ochii oricărui trecător. 35 Și vor zice: Pământul acesta care a fost pustiu a ajuns ca grădina Edenului și cetățile cele dărâmate și pustiite și surpate sunt întărite și locuite. 36 Atunci neamurile care vor rămâne în jurul vostru vor cunoaște că eu, Domnul, zidesc locurile surpate și sădesc ce era pustiit: Eu , Domnul, am vorbit și voi face. 37 Așa zice Domnul Dumnezeu: Și încă voi fi căutat de casa lui Israel ca să le fac aceasta: îi voi înmulți în oameni ca pe o turmă. 38 Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, așa vor fi pline de turme de oameni cetățile cele pustiite. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul.