Legea și credința
1 O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2 Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul ori prin auzirea credinței? 3 Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească ? 4 În zadar ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! 5 Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. 7 Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință. 8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” 9 Așa că cei ce se bizuiesc pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” 11 Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. 12 Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” 13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.
Făgăduința și Legea
15 Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament , chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16 Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos . 17 Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat , așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” , căreia Îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor . 20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur. 21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. 23 Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. 24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. 25 După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27 Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. 29 Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.
Legea și credința
1 O, galateni fără minte! Cine v‐a fiermecat pe voi înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit? 2 Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul , sau din auzirea credinței? 3 Așa de fără minte sunteți? După ce ați început în Duhul acum sfârșiți în carne? 4 În zadar ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar! 5 Deci cel ce vă dă Duhul și lucrează minuni între voi o face din faptele legii, sau din auzirea credinței? 6 După cum Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 7 Cunoașteți deci că cei ce sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam. 8 Și scriptura, văzând mai dinainte că Dumnezeu îndreptățește pe Neamuri din credință, a dat mai dinainte lui Avraam vestea bună zicând : În tine vor fi binecuvântate toate Neamurile. 9 Așa că cei din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. 10 Căci toți câți sunt din faptele legii sunt sub blestem; căci este scris: Blestemat este oricine care nu stăruiește în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă. 11 Iar că prin lege nimeni nu este îndreptățit la Dumnezeu, este învederat, fiindcă: Dreptul va trăi din credință. 12 Legea însă nu este din credință, ci zice : Cel ce va face cele ale legii va trăi prin ele. 13 Hristos ne‐a răscumpărat din blestemul legii făcându‐se blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat este oricine care este atârnat pe lemn! 14 pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la Neamuri în Hristos Isus, ca să luăm prin credință făgăduința Domnului.
Făgăduința și legea
15 Fraților, (vorbesc ca un om) nimeni dar nu desființează un legământ întărit al unui om, sau mai adaugă la el. 16 Iar făgăduințele au fost rostite lui Avraam și seminței sale. El nu zice: Și semințelor! ca de multe; ci ca de una singură: Și seminței tale! care este Hristos . 17 Eu dar zic aceasta: un legământ întărit mai înainte de Dumnezeu nu‐l înlătură legea venită după patru sute treizeci de ani, încât să desființeze făgăduința. 18 Căci dacă moștenirea este din lege, nu mai este din făgăduință: dar Dumnezeu a făcut darul lui Avraam prin făgăduință. 19 Ce este cu legea deci? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege până când avea să vină sămânța căreia i s‐a făcut făgăduința; și a fost rânduită prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor . 20 Și mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia singur, dar Dumnezeu este unul singur. 21 Este deci legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie așa . Căci dacă ar fi fost dată o lege ca putând să facă viu, cu adevărat dreptatea ar fi din lege. 22 Dar scriptura a închis toate sub păcat, ca făgăduința să fie dată credincioșilor din credința lui Isus Hristos. 23 Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită. 24 Încât legea s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, ca să fim îndreptățiți din credință. 25 Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27 Căci câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți una în Hristos Isus. 29 Iar dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței.