Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
1 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil) . 2 Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 3 După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului. 4 Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. 5 A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. 6 Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8 Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9 Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10 Faraon se mâniase pe slujitorii lui și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. 11 Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. 12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” 14 Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță . Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. 15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” 16 Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu ! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” 17 Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu , se făcea că stăteam pe malul râului. 18 Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. 19 După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. 20 Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. 21 Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. 22 Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. 23 Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor , dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” 25 Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26 Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. 27 Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete. 28 Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. 29 Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei, vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara. 31 Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară. 32 Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. 35 Să se strângă toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită de foamete.”
Înălțarea lui Iosif
37 Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. 38 Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39 Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. 40 Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.” 42 Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului. 44 Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului.” 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului. 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. 47 În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. 48 Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49 Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
Iosif strânge bucate în Egipt
50 Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”. 52 Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele”. 53 Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut 54 și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55 Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el.” 56 Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului. 57 Și din toate țările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.
Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
1 Și a fost așa : după doi ani de zile Faraon a visat. Și iată sta lângă râu. 2 Și iată din râu se suiau șapte vaci frumoase la vedere și grase la carne și pășteau în trestii. 3 Și iată alte șapte vaci se suiau după ele din râu, urâte la vedere și slabe la carne, și stăteau lângă vaci pe marginea râului. 4 Și vacile cele urâte la vedere și slabe la carne au mâncat pe cele șapte frumoase la vedere și grase. Și Faraon s‐a deșteptat. 5 Și a adormit și a visat a doua oară; și iată șapte spice de grâu ieșeau dintr‐un singur pai grase și frumoase. 6 Și iată șapte spice subțiri și arse de vântul de răsărit răsăreau după ele. 7 Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s‐a deșteptat și iată era un vis. 8 Și a fost așa : dimineața duhul lui era tulburat. Și a trimis să cheme pe toți ghicitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Și Faraon le‐a istorisit visul său, dar nimeni nu le‐a putut tâlcui lui Faraon. 9 Atunci mai marele paharnicilor a vorbit lui Faraon zicând: Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10 Faraon s‐a mâniat pe robii săi și m‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii pe mine și pe mai marele pitarilor. 11 Și într‐o noapte eu și el am visat un vis; am visat fiecare după tâlcuirea visului său. 12 Și era acolo cu noi un tânăr Evreu , rob al mai marelui gărzii; și noi i‐am istorisit lui și ne‐a tâlcuit visurile; fiecăruia i‐a tâlcuit după visul său. 13 Și a fost așa : cum ne‐a tâlcuit așa a fost: pe mine m‐a așezat iarăși în locul meu și pe el l‐a spânzurat. 14 Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif. Și l‐au scos în grabă din groapă și s‐a ras și și‐a schimbat veșmintele și a intrat la Faraon. 15 Și Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască și am auzit zicând de tine că auzi un vis și‐l tâlcuești. 16 Și Iosif a răspuns lui Faraon, zicând : Nu este în mine : Dumnezeu va răspunde lui Faraon de pace. 17 Și Faraon a zis lui Iosif : În visul meu iată stam pe marginea râului. 18 Și iată se suiau din râu șapte vaci grase la carne și frumoase la vedere și pășteau în trestii. 19 Și iată alte șapte vaci se suiau după ele, slabe și foarte urâte la vedere și slabe la carne, cum n‐am văzut niciodată în toată țara Egiptului așa de urâte. 20 Și vacile cele slabe și urâte au înghițit pe cele dintâi șapte vaci grase. 21 Și au intrat în pântecele lor și nu se putea cunoaște că intraseră în pântecele lor și erau urâte la vedere ca la început. Și m‐am deșteptat. 22 Și am văzut în visul meu și iată șapte spice ieșeau pe un singur pai, pline și frumoase. 23 Și iată șapte spice seci, subțiri, arse de vântul de răsărit, răsăreau după ele. 24 Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Și am spus ghicitorilor, dar niciunul n‐a putut să‐mi lămurească. 25 Și Iosif a zis lui Faraon: Visul lui Faraon este unul . Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. 26 Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani. Visul este unul. 27 Și cele șapte vaci slabe și urâte care se suiau după ele sunt șapte ani și cele șapte spice goale arse de vântul de răsărit vor fi șapte ani de foamete. 28 Acesta este cuvântul pe care l‐am vorbit lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. 29 Iată vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 Și după ei se vor ivi șapte ani de foamete și tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului și foametea va topi țara. 31 Și belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din pricina foametei aceleia, căci va fi foarte grea. 32 Și întrucât visul s‐a arătat lui Faraon de două ori înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face curând. 33 Acum dar să caute Faraon un bărbat înțelept și priceput și să‐l pună peste țara Egiptului. 34 Faraon să facă aceasta : să așeze priveghetori în țară și să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de belșug. 35 Și să adune toate bucatele acestor ani buni ce vor veni și să strângă grâu sub mâna lui Faraon ca bucate în cetăți și să le păstreze. 36 Și bucatele vor fi ca provizie a țării în cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului, ca să nu piară țara de foamete.
Înălțarea lui Iosif
37 Și cuvântul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor robilor săi. 38 Și Faraon a zis robilor săi: Oare vom găsi noi asemenea acestuia un om în care este Duhul lui Dumnezeu? 39 Și Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ție ți‐a arătat toate acestea, nimeni nu este priceput și înțelept ca tine. 40 Tu vei fi peste casa mea și după gura ta va fi cârmuit tot poporul meu; eu numai cu scaunul de domnie voi fi mai mare decât tine. 41 Și Faraon a zis lui Iosif: Vezi, te‐am pus peste toată țara Egiptului. 42 Și Faraon și‐a scos inelul din mână și l‐a pus în mâna lui Iosif și l‐a îmbrăcat cu haine de in subțire și i‐a pus un lanț de aur la gât. 43 Și l‐a suit în carul al doilea pe care‐l avea și strigau înaintea lui: Plecați genunchiul! Și l‐a pus peste toată țara Egiptului. 44 Și Faraon a zis lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine nimeni să nu‐și ridice mâna sau piciorul în toată țara Egiptului. 45 Și Faraon a pus numele lui Iosif: Țafnat‐Pahneah și i‐a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti‐Fera, preotul din On. Și Iosif a ieșit peste țara Egiptului. 46 Și Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului. 47 Și pământul a rodit din plin în cei șapte ani de belșug. 48 Și el a strâns toate bucatele celor șapte ani care erau în țara Egiptului și a adunat bucatele în cetăți; bucatele de pe câmpul care era împrejurul fiecărei cetăți le‐a pus în ea. 49 Și Iosif a îngrămădit grâu ca nisipul mării, foarte mult, încât au încetat să‐l numere, căci era fără număr.
Iosif strânge bucate în Egipt
50 Și înainte de anul de foamete, lui Iosif i s‐au născut doi fii pe care i‐a născut Asnat, fiica lui Poti‐Fera, preotul din On. 51 Și Iosif a pus numele celui întâi‐născut Manase: Căci Dumnezeu m‐a făcut să uit tot necazul meu și toată casa tatălui meu. 52 Și a pus numele celui al doilea Efraim: Căci Dumnezeu m‐a făcut să fiu rodnic în țara întristării mele. 53 Și cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut. 54 Și cei șapte ani de foamete au început să vină , după cum zisese Iosif. Și a fost foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55 Și toată țara Egiptului a început să flămânzească și poporul a strigat către Faraon pentru pâine. Și Faraon a zis tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; faceți ce vă va zice el. 56 Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate grânarele și a vândut egiptenilor și foametea era grea în țara Egiptului. 57 Și toate țările veneau în Egipt la Iosif să cumpere grâu, căci foametea era grea peste tot pământul.