Spaima fraților lui Iosif
1 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3 Dimineața, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4 Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce ați răsplătit binele cu rău? 5 De ce ați furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v-ați purtat astfel.’” 6 Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. 7 Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă! 8 Iată, noi ți-am adus din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? 9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!” 10 El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veți fi nevinovați.” 11 Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul. 12 Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. 14 Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. 15 Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?” 16 Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul.” 17 Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18 Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?’ 20 Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrânețea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.’ 21 Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.’ 22 Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ 23 Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.’ 24 Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. 25 Tatăl nostru a zis: ‘Duceți-vă iarăși să ne cumpărați ceva merinde.’ 26 Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ 27 Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi știți că nevastă-mea mi-a născut doi fii. 28 Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit , de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. 29 Dacă-mi mai luați și pe acesta și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî bătrânețile în Locuința morților.’ 30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui, 31 el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuința morților bătrânețile robului tău, tatăl nostru. 32 Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și a zis tatălui meu: ‘Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna față de tatăl meu.’ 33 Îngăduie dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi. 34 Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
Spaima fraților lui Iosif
1 Și a poruncit celui ce era peste casa sa zicând: Umple sacii oamenilor cu bucate cât vor putea purta și pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2 Și pune potirul meu, potirul de argint, în gura sacului celui mai mic și argintul grâului său. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care‐l spusese. 3 Dimineața, când s‐a luminat, s‐a dat drumul oamenilor, lor și măgarilor lor. 4 Au ieșit din cetate și nu erau încă departe și Iosif a zis celui ce era peste casa sa: Scoală‐te! Urmărește pe oameni și ajunge‐i și zi‐le: De ce ați răsplătit rău pentru bine? 5 Oare nu este acesta potirul în care bea domnul meu și în care ghicește el cu adevărat? 6 Rău ați făcut ce ați făcut! Și i‐a ajuns și le‐a vorbit cuvintele acestea. 7 Și ei i‐au zis: De ce vorbește domnul meu vorbe ca acestea? Departe de robii tăi să facă după cuvântul acesta. 8 Iată argintul pe care l‐am aflat în gura sacilor noștri ți l‐am adus iarăși din țara Canaan și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9 La care din robii tăi se va afla să moară; ba și noi vom fi robii domnului meu. 10 Și el a zis: Acum deci fie după cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați. 11 Și s‐au grăbit și au dat jos fiecare sacul său pe pământ și fiecare și‐a deschis sacul său. 12 Și a căutat începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s‐a găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci și‐au rupt veșmintele și au încărcat fiecare măgarul său și s‐au întors în cetate. 14 Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și au căzut la pământ înaintea lui. 15 Și Iosif le‐a zis: Ce faptă ați făcut? N‐ați știut că un om ca mine știe să ghicească în adevăr? 16 Și Iuda a zis: Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s‐a găsit potirul. 17 Și el a zis : Departe de mine să fac așa! Omul în a cărui mână s‐a găsit potirul, acela va fi robul meu, dar voi suiți‐vă în pace la tatăl vostru.
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18 Atunci Iuda s‐a apropiat de el și a zis: Ah, te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în urechile domnului meu și să nu se aprindă mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi zicând: Aveți voi tată sau frate? 20 Și noi am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un copil al bătrâneții sale tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de mamă‐sa și tatăl său îl iubește. 21 Și tu ai zis robilor tăi : Aduceți‐l la mine ca să‐l văd cu ochii mei. 22 Și noi am zis domnului meu: Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, căci, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri. 23 Și ai zis robilor tăi : Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, nu‐mi veți mai vedea fața. 24 Și a fost așa : când ne‐am suit la robul tău tatăl nostru, i‐am spus cuvintele domnului meu. 25 Și tatăl nostru a zis: Duceți‐vă iarăși, cumpărați ceva bucate. 26 Dar noi am zis: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, căci nu putem vedea fața omului dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27 Și robul tău, tatăl meu, ne‐a zis: Știți că nevastă‐mea mi‐a născut doi copii. 28 Și unul a ieșit de la mine și am zis: Cu adevărat a fost sfâșiat și nu l‐am mai văzut până acum. 29 Și dacă veți lua și pe acesta de la mine și i se va întâmpla vreo nenorocire, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol. 30 Și acum când mă voi duce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, fiindcă sufletul lui este legat de sufletul băiatului, 31 va fi așa : când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor pogorî căruntețele robului tău, tatăl nostru, cu întristare în Șeol. 32 Căci robul tău s‐a pus chezăș pentru băiat la tatăl meu zicând : Dacă nu ți‐l voi aduce, voi fi păcătuit împotriva tatălui meu toate zilele. 33 Acum dar, rogu‐te , să rămână robul tău rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi. 34 Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!