1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale) 2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale! 3 Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. 4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui. 5 Înaintea Lui merge ciuma, și molima calcă pe urmele Lui. 6 Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7 Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului. 8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință? 9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor. 10 La vederea Ta, se cutremură munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile în sus. 11 Soarele și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. 12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta . 13 Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) – 14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș. 15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. 16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul ; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele . –
Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.
Psalmul prorocului
1 O rugăciune a lui Habacuc, prorocul, pe Șighionot. 2 Doamne, am auzit vestea ta și m‐am temut. Doamne, însuflețește lucrul tău în mijlocul anilor! Fă‐l cunoscut în mijlocul anilor! În mânie adu‐ți aminte de îndurare. 3 Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt de pe muntele Paran… (Sela). Slava lui acoperă cerurile și pământul este plin de lauda sa. 4 Strălucirea lui era ca lumina. Coarne ieșeau din mâna sa; și acolo era ascunderea puterii lui. 5 Ciuma mergea înaintea feței sale și o flacără arzătoare ieșea la picioarele sale. 6 El a stat și a măsurat pământul, a privit și a învălmășit popoarele și munții cei veșnici s‐au risipit, dealurile veșnice s‐au afundat, căile lui sunt veșnice. 7 Am văzut corturile Cușanului în durere, covoarele țării Midianului au tremurat. 8 Oare pe râuri s‐a mâniat Domnul? S‐a aprins mânia ta împotriva râurilor, sau aprinderea ta împotriva mării, de ai călărit pe caii tăi, în carele tale de mântuire? 9 Arcul tău s‐a dezgolit, nuielele pedepsitoare jurate după cuvântul tău… (Sela). Ai despicat pământul cu râuri. 10 Munții te‐au văzut și s‐au înfricoșat ; șivoaie de apă au trecut. Adâncul a făcut să se audă glasul său și și‐a ridicat mâinile în sus . 11 Soarele și luna s‐au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale, care zburau, la clipirea sulițelor tale strălucitoare. 12 Ai mers cu furie prin țară, ai treierat cu mânie neamurile. 13 Ai ieșit pentru mântuirea poporului tău, pentru mântuirea unsului tău, ai lovit capul din casa celui rău și i‐ai dezvelit temelia până la grumaz. (Sela). 14 Ai străpuns capul căpeteniilor sale cu sulițele sale, au ieșit ca un vârtej să mă risipească și au săltat, ca și cum ar fi voit să înghită pe cel sărman în ascuns. 15 Ai umblat cu caii tăi prin mare, grămada de ape mari. 16 Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat ; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului. 17 Căci deși smochinul nu va înflori și nu va fi rod în vițe, va lipsi rodul măslinului și ogoarele nu vor da hrană, turma va fi stârpită din târlă și niciun bou nu va fi în grajduri: 18 totuși eu mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele. 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; el face picioarele mele ca ale cerbilor și mă face să umblu pe înălțimile mele . Către mai marele muzicii. Pe instrumentele mele cu coarde.