1 Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3 Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4 atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:
„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, 5 Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. 7 Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9 Locuința morților se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12 Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14 mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuința morților , în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18 Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi. 21 Pregătiți măcelărirea fiilor din pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți!” 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor”, zice Domnul oștirilor, „și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot”, zice Domnul. 23 „Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oștirilor.
Împotriva Asiriei
24 Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.” 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oștirilor a luat această hotărâre . Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?
Împotriva filistenilor
28 În anul morții împăratului Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse. 32 Și ce va răspunde trimișilor poporului? Că Domnul a întemeiat Sionul și că cei nenorociți din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”
Cântare pentru căderea Babilonului.
1 Căci Domnul va avea milă de Iacov și iarăși va alege pe Israel și‐i va așeza în odihnă în țara lor și străinul de loc se va însoți cu ei și se vor lipi de casa lui Iacov. 2 Și popoarele îi vor lua și‐i vor aduce la locul lor și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca slugi și slujnice. Și vor lua robi pe cei ce i‐au robit și vor stăpâni peste apăsătorii lor. 3 Și va fi așa : în ziua când Domnul îți va da odihnă de necazul tău și de tulburarea ta și de robia grea la care ai fost supus 4 vei rosti acest cuvânt cu tâlc asupra împăratului Babilonului și vei zice: Cum a încetat apăsătorul , a încetat stoarcerea. 5 Domnul a sfărâmat toiagul celor răi, toiagul de domnie al cârmuitorilor! 6 Cel ce lovea popoare în urgie, cu o lovitură necurmată; cel ce cârmuia în mânie peste neamuri, cu o prigonire fără contenire! 7 Tot pământul se odihnește, este liniștit: ei izbucnesc în strigăt de bucurie. 8 Chiar și chiparoșii și cedrii Libanului se bucură de tine zicând : De când ești coborât tu; niciun tăietor nu s‐a suit împotriva noastră! 9 Șeolul de desubt se mișcă pentru tine ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine a deșteptat umbrele, pe toți mai marii pământului; a sculat de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți aceștia vor răspunde și‐ți vor zice: Și tu ai ajuns neputincios ca noi? și tu ai ajuns ca noi? 11 Fala ta s‐a coborât în Șeol și sunetul harpelor tale. Molia este așternută sub tine și viermii te acopăr. 12 Cum ai căzut din cer, luceafărule, fiu al zorilor! Ești aruncat la pământ, tu, cel ce călcai popoarele! 13 Și tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi înălța scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării în fundul miazănoaptei. 14 Mă voi sui peste înălțimile norilor, voi fi asemenea Celui Prea Înalt. 15 Dar vei fi coborât în Șeol , în fundul gropii! 16 Cei ce te vor vedea se vor uita țintă la tine, te vor privi, zicând: Acesta este omul care a făcut să se cutremure pământul, care făcea să se clatine împărății, 17 care a prefăcut lumea într‐o pustie și‐i nimicea cetățile, care nu dădea drumul acasă prinșilor săi? 18 Toți împărații neamurilor, da, toți stau culcați în slavă, fiecare în casa lui. 19 Dar tu ești azvârlit afară din mormânt, ca o ramură urâcioasă, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, care se coboară la pietrele gropii, ca un trup mort călcat sub picior. 20 Nu te vei uni cu ei în înmormântare căci ți‐ai pustiit țara, ți‐ai ucis poporul. Sămânța făcătorilor de rele nu se va pomeni în veac. 21 Pregătiți junghierea copiilor lui, pentru nelegiuirea părinților lor ca să nu se scoale și să stăpânească pământul, nici să umple fața lumii cu cetăți. 22 Și eu mă voi scula împotriva lor, zice Domnul oștirilor, și voi stârpi din Babilon numele și rămășița , pe fiu și pe nepot, zice Domnul. 23 Și‐l voi face o stăpânire a ariciului și bălți de apă și‐l voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oștirilor. 24 Domnul oștirilor a jurat, zicând: Da, cum am gândit, așa se va face și cum am hotărât, așa va rămâne: 25 că voi sfărâma pe Asirian în țara mea și‐l voi călca în picioare pe munții mei și jugul lui se va depărta de pe ei și sarcina lui se va depărta de pe umerii săi. 26 Acesta este sfatul pe care l‐am hotărât cu privire la tot pământul și aceasta este mâna care este întinsă asupra tuturor neamurilor. 27 Căci Domnul oștirilor a hotărât și cine va zădărnici? Și mâna lui este întinsă și cine o va întoarce? 28 În anul în care a murit împăratul Ahaz, a fost această sarcină. 29 Nu te bucura, toată Filistia, pentru că s‐a sfărâmat nuiaua care te‐a lovit. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o năpârcă și rodul său va fi un șarpe zburător de foc. 30 Si întâii născuți ai săracilor vor paște și cei nevoiași se vor culca la adăpost, dar voi omorî rădăcina ta cu foamete și rămășița ta va fi ucisă. 31 Urlă, poartă! Țipă, cetate! Toată Filistia, ești topită, căci un fum vine de la miazănoapte și niciun om nu este răzleț de cetele sale. 32 Și ce se va răspunde solilor neamului? Că Domnul a întemeiat Sionul și săracii poporului său își vor pune încrederea în el.