1 Trimiteți miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului . 3 Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5 Și atunci, un scaun de domnie se va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate. – 6 ‘Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia și fala lui, trufia și lăudăroșia lui.’ 7 De aceea geme Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului , adânc mâhniți, 8 căci câmpiile Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9 De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10 S-a dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11 De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares. 12 Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi , și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” 13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14 Iar acum Domnul vorbește și zice:
„În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”
Proorocia împotriva Moabului
1 Trimiteți mieii domnitorului țării de la Sela care este spre pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Și va fi așa : ca pasărea care se rătăcește, ca un cuib risipit, așa vor fi și fiicele Moabului la vadurile Arnonului : 3 Sfătuiește‐te, fă dreptate; fă‐ți umbra ca noaptea în amiaza zilei; ascunde pe cei goniți, nu da pe față pe fugari. 4 Cei goniți ai mei să rămână la tine, Moab; tu să le fii adăpost de fața pustiitorului; căci asupritorul este nimicit, a încetat pustiirea; încălcătorul este prăpădit din țară. 5 Și un scaun de domnie va fi întărit prin îndurare: și în cortul lui David va ședea pe el, în adevăr, unul care judecă și caută judecata și se grăbește să facă dreptate. 6 Noi am auzit de îngâmfarea Moabului, (este foarte mândru), de mândria lui și de îngâmfarea lui și de mânia lui: lăudăroșiile lui sunt zadarnice. 7 De aceea Moabul va urla pentru Moab. Fiecare din ei vor urla, vor boci pentru turtele de struguri ale Chir‐Haresetului , foarte întristați. 8 Căci câmpiile Hesbonului sunt veștejite și via Sibmei. Stăpânii neamurilor i‐au nimicit sadurile cele mai alese: ajungeau până la Iaezer, rătăceau prin pustie; ramurile ei se întindeau, treceau marea. 9 De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului via Sibmei; te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule și Elealeule, căci un strigăt a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra secerișului tău. 10 Și bucuria și veselia s‐a luat din câmpia cea mănoasă și în vii nu se va cânta, nici nu se va chiui. Călcătorii nu vor călca vin în linuri: am făcut să înceteze strigătul de la cules. 11 De aceea măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares. 12 Și va fi așa : când se va înfățișa Moabul și se va obosi pe înălțimi și va intra în locașul său sfințit ca să se roage, nu va izbuti. 13 Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul despre Moab de atunci. 14 Și acum Domnul vorbește, zicând: În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită cu toată acea mare mulțime; și rămășița va fi puțină, micșorată, nebăgată în seamă.