1 Vai de tine, pustiitorule , care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine . Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5 Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar. 8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum Mă voi scula”, zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc. 13 Voi, cei de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!” 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?” 15 Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?” 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.
Răzbunarea lui Dumnezeu asupra asirienilor
1 Vai de tine, prădătorule , care n‐ai fost prădat! Și ai vândut și n‐ai fost vândut! Când vei înceta de prădat, vei fi prădat; și când vei sfârși de vândut, vei fi vândut. 2 Doamne, îndură‐te de noi: pe tine te‐am așteptat. Fii brațul lor în toate diminețile și mântuirea noastră în vreme de strâmtorare! 3 La glasul zarvei popoarele au fugit, la înălțarea ta neamurile s‐au împrăștiat. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge omida și cum sar lăcustele, așa vor sări ei peste ea. 5 Domnul este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate. 6 Și el va fi statornicia vremurilor tale, belșug de mântuire, înțelepciune și cunoștință. Frica Domnului este visteria lui. 7 Iată, vitejii lor strigă afară: solii păcii plâng cu amar. 8 Căile sunt pustii; călătorul încetează. El a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om. 9 Țara jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat. 10 Acum mă voi scula, zice Domnul; acum mă voi înălța, acum mă voi ridica! 11 Veți zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui. 12 Și popoarele vor fi ca varul în aprinderea cuptorului, ca spinii tăiați care se ard în foc. 13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut! Și voi, cei de aproape, recunoașteți puterea mea! 14 Păcătoșii în Sion se înfricoșează. Tremur a apucat pe cei nelegiuiți: cine dintre noi va locui cu focul mistuitor? Cine dintre noi va locui cu flăcări veșnice? 15 Cel ce umblă în dreptate și vorbește dreptate; cel ce disprețuiește câștigul din asupriri, cel ce își scutură mâinile ca să nu ia mită, cel ce își astupă urechile ca să n‐audă de sânge și își închide ochii ca să nu vadă răul: 16 acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice. 17 Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumusețea lui: vor privi țara întinzându‐se departe. 18 Inima ta va cugeta la groază: Unde este scriitorul? Unde este cumpănitorul? Unde este numărătorul turnurilor? 19 Nu vei mai vedea pe poporul cel sălbatic, pe poporul cu limbă adâncă pe care n‐o poți înțelege, cu limba gângavă pe care n‐o pricepi. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre: ochii tăi vor vedea Ierusalimul , locuință liniștită, cort care nu va fi îndepărtat. Drugii lui nu se vor trage niciodată și niciuna din funiile lui nu se va rupe; 21 ci acolo Domnul cel măreț va fi cu noi, un loc de râuri și șivoaie late: acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo o corabie măreață. 22 Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; el ne va mântui. 23 Funiile tale s‐au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; apoi se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada. 24 Și locuitorul nu va zice: Sunt bolnav. Poporului care locuiește în el i se va ierta nelegiuirea.