Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’” 2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 5 „Du-te și spune lui Ezechia: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale. 6 Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.» 7 Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: 8 «Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse. 9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui. 10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei care-mi mai rămân!’
11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților!
12 Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineața; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.
17 Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește
și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.
20 Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieții noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului.”
21 Isaia zisese : „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă și Ezechia va trăi.” 22 Și Ezechia zisese : „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”
Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1 În zilele acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte. Și Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, a venit la el și i‐a zis: Așa zice Domnul: Pune‐ți casa în rânduială căci vei muri și nu vei trăi. 2 Și Ezechia și‐a întors fața la perete și s‐a rugat Domnului și a zis: 3 O, Doamne, te rog, adu‐ți aminte cum am umblat înaintea ta în adevăr și cu inima desăvârșită și am făcut ce este bine în ochii tăi. Și Ezechia a plâns cu plângere mare. 4 Atunci cuvântul Domnului a fost către Isaia, zicând: 5 Mergi și zi lui Ezechia: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ți‐am auzit rugăciunea, ți‐am văzut lacrimile; iată voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale. 6 Și te voi scăpa pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei și voi apăra cetatea aceasta. 7 Și acesta îți va fi semnul de la Domnul că Domnul va face lucrul acesta pe care l‐a vorbit. 8 Iată, voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor care s‐a coborât cu soarele pe cadranul lui Ahaz. Și soarele s‐a întors zece trepte pe cadranul pe care se coborîse. 9 Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s‐a îmbolnăvit și s‐a vindecat de boala sa: 10 Am zis: La amiaza zilelor mele mă voi duce la porțile Șeolului: sunt lipsit de rămășița anilor mei. 11 Am zis: Nu voi vedea pe Domnul, pe Domnul în pământul celor vii. Nu voi mai vedea pe om cu locuitorii lumii. 12 Locuința mea s‐a mutat și este luată de la mine ca un cort de păstor: Mi‐am făcut viața sul ca un țesător; el mă va tăia din ițe; din zi până în noapte îmi poți pune capăt. 13 Mi‐am stăpânit sufletul până dimineață; ca un leu așa îmi sfărâmă toate oasele. Din zi până în noapte îmi poți pune capăt. 14 Ca rândunica sau cocorul, așa ciripiam; mă văitam ca turturica. Ochii mei lâncezeau privind în sus: Doamne, sunt în strâmtorare, fii tu chezășie pentru mine. 15 Ce să zic? El mi‐a vorbit și a făcut; voi merge încet toți anii mei în amărăciunea sufletului meu. 16 Doamne, prin aceste lucruri trăiesc oamenii și în toate acestea este viața duhului meu; și tu m‐ai întremat și m‐ai făcut să trăiesc. 17 Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune; dar mi‐ai iubit sufletul și l‐ai scos din groapa pieirii; căci ai aruncat înapoia spatelui tău toate păcatele mele. 18 Căci nu Șeolul te va lăuda, nici moartea nu te va mări; cei ce se coboară în groapă nu nădăjduiesc în adevărul tău. 19 Cel ce trăiește, cel ce trăiește, te va lăuda, ca mine în ziua aceasta; tatăl va face cunoscut copiilor adevărul tău. 20 Domnul este gata să mă mântuiască. De aceea vom cânta din instrumente cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului. 21 Și Isaia zisese : Să ia ei o turtă de smochine și s‐o pună drept oblojeală pe umflătură și se va vindeca. 22 Și Ezechia zisese : Care este semnul că mă voi sui în casa Domnului?