Robul Domnului
1 Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2 El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. 3 Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4 El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.” 5 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: 6 „Eu , Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, 7 să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric . 8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9 Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” 10 Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui până la marginile pământului, voi , care mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor! 11 Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților! 12 Să dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave! 13 Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul , strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. 14 „Am tăcut multă vreme”, zice Domnul, „am tăcut și M-am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gâfâi și voi răsufla. 15 Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca. 16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17 Vor da înapoi , vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: ‘Voi sunteți dumnezeii noștri!’ 18 Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19 Cine este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? 20 Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.” 21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare și minunată. 22 Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: „Dă înapoi!” 23 Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? 24 Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui și n-au ascultat Legea Lui. 25 De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părțile și n-a înțeles; l-a ars și n-a luat seama.
Robul Domnului
1 Iată, robul meu pe care‐l sprijin, alesul meu în care mi se desfată sufletul. Am pus Duhul meu peste el. El va răspândi judecata între neamuri. 2 Nu va striga, nici nu va ridica glasul, nici nu‐l va face să se audă pe uliță. 3 Nu va sfărâma trestia zdrobită și nu va stinge mucul care fumegă. Va răspândi judecata după adevăr. 4 Nu va obosi, nici nu va deznădăjdui până va pune judecata pe pământ; și ostroavele vor aștepta legea lui. 5 Așa zice Dumnezeu Domnul, cel ce a făcut cerurile și le‐a întins, cel ce a lățit pământul și ce iese din el, cel ce dă suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe el: 6 Eu , Domnul, te‐am chemat în dreptate și‐ți voi sprijini mâna și te voi păstra și te voi face legământ al poporului, lumina neamurilor, 7 ca să deschizi ochii celor orbi, ca să scoți din închisoare pe cei legați și pe cei ce șed în întuneric în închisoare. 8 Eu sunt Domnul; acesta este numele meu și nu voi da slava mea altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite. 9 Iată, cele dintâi s‐au împlinit și vă spun lucruri noi. Înainte ca să se arate, vă voi spune despre ele. 10 Cântați Domnului o cântare nouă, lauda lui de la marginea pământului, cei ce vă coborâți pe mare și tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor. 11 Pustia și cetățile ei să‐și ridice glasul, satele în care locuiește Chedarul. Să cânte locuitorii stâncii, să chiuiască din vârful munților. 12 Să dea slavă Domnului și să spună lauda lui în ostroave. 13 Domnul va ieși ca un viteaz, va stârni gelozia ca un luptător; va striga , da, va chiui, va lucra cu putere împotriva vrăjmașilor săi. 14 Multă vreme am tăcut; am stat în tăcere, m‐am stăpânit! Acuma voi striga, ca femeia în facere; voi sfărâma și voi înghiți deodată. 15 Voi pustii munți și dealuri și voi usca toate ierburile lor și voi preface râurile în ostroave și voi usca bălțile. 16 Și voi duce pe orbi pe o cale pe care n‐o cunosc; îi voi îndrepta pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și cele strâmbe drepte. Acestea le voi face și nu voi părăsi. 17 Se vor întoarce înapoi , se vor rușina cei ce se încred în chipuri cioplite, cei ce zic chipurilor turnate: Voi sunteți dumnezeii noștri. 18 Auziți, surzilor! Și priviți orbilor, ca să vedeți. 19 Cine este orb afară de robul meu? Sau surd ca solul meu pe care l‐am trimis? Cine este orb ca cel în care m‐am încrezut? Și orb ca robul Domnului? 20 Vezi multe dar nu iei seama. Urechile lui sunt deschise dar n‐aude. 21 Domnul s‐a desfătat în el, pentru dreptatea sa; a mărit legea și a făcut‐o vrednică de cinste. 22 Dar acesta este un popor jefuit și prădat. Toți sunt prinși în găuri și ascunși în închisori; sunt de pradă și nimeni nu‐i izbăvește, de jaf și nimeni nu zice: Dă înapoi. 23 Care din voi va pleca urechea la aceasta, va asculta și va auzi pentru viitor? 24 Cine a dat pe Iacov jafului și pe Israel prădătorilor? Oare nu Domnul împotriva căruia noi am păcătuit? Și n‐au voit să umble în căile lui și n‐au ascultat de legea lui. 25 De aceea el a vărsat asupra lui aprinderea mâniei sale și puterea luptei. L‐a aprins de jur împrejur dar el n‐a cunoscut; și l‐a ars dar el n‐a luat la inimă.