1 Așa vorbește Domnul: „Păziți ce este drept și faceți ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină și neprihănirea Mea este aproape să se arate. 2 Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna, ca să nu facă niciun rău!” 3 Străinul care se alipește de Domnul să nu zică: „Domnul mă va despărți de poporul Său!” și famenul să nu zică: „Iată, eu sunt un copac uscat!” 4 Căci așa vorbește Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, 5 le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. 6 Și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu 7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” 8 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiți ai lui Israel: „Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el.”
Mustrări și mângâieri
9 Veniți, toate fiarele de pe câmp, veniți de mâncați, toate fiarele din pădure! 10 Toți păzitorii lui sunt orbi , fără pricepere; toți sunt niște câini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă. 11 Totuși sunt niște câini lacomi, care nu se mai satură . Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic; toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere. 12 „Veniți”, zic ei, „am să caut vin și ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău!”
Îndemnare la evlavie
1 Așa zice Domnul: Păziți judecata, și faceți dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină și dreptatea mea să se descopere. 2 Ferice de bărbatul care face aceasta și de fiul omului, care ține tare de ea; care păzește sabatul ca să nu‐l pângărească și își păzește mâna ca să nu facă niciun rău. 3 Și fiul străinului care s‐a lipit de Domnul, să nu vorbească, zicând: Domnul m‐a despărțit cu totul de poporul său. Nici famenul să nu zică: Iată eu sunt un copac uscat. 4 Căci așa zice Domnul: Famenilor care păzesc sabatele mele și aleg lucrurile plăcute mie și țin tare la legământul meu: 5 le voi da în casa mea și înăuntrul zidurilor mele un loc și un nume mai bun decât al fiilor și al fiicelor. Le voi da un nume veșnic care nu se va stinge. 6 Și fiii străinului care se lipsesc de Domnul ca să‐i slujească și să iubească numele Domnului, ca să fie slujitorii lui, fiecare ce păzește sabatul ca să nu‐l pângărească și se ține tare de legământul meu, 7 îi voi aduce și pe ei la sfântul meu munte și‐i voi desfăta în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi bine primite pe altarul meu, căci casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele. 8 Domnul Dumnezeu care adună pe cei izgoniți ai lui Israel zice: Voi aduna încă și pe alții la el, la cei adunați ai lui. 9 Veniți să mâncați, toate fiarele câmpului, da , toate fiarele pădurii! 10 Păzitorii săi sunt orbi , toți sunt fără cunoștință. Toți sunt câini muți care nu pot să latre, visează, stau tolăniți, le place să adoarmă: 11 da, câinii sunt lacomi, nu cunosc sațul . Și aceștia sunt păstori care nu înțeleg: toți se întorc la calea lor, fiecare la câștigul său, până la cel din urmă din ei. 12 Veniți, zic ei , voi aduce vin și ne vom îmbăta cu băutură tare și ziua de mâine va fi ca ziua aceasta, mare peste măsură.