Adevăratul post
1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2 În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 ‘La ce ne folosește să postim’, zic ei, ‘dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?’ Pentru că”, zice Domnul, „în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre și asupriți pe simbriașii voștri. 4 Iată , postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5 Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? 6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; 7 împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. 9 Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, 10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! 11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12 Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit. 13 Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, 14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.
Pedeapsa fățărniciei
1 Strigă cu tot gâtlejul, nu cruța, înalță‐ți glasul ca o trâmbiță și spune poporului meu fărădelegea lui și casei lui Iacov păcatele sale. 2 Totuși ei mă caută în toate zilele și le place să știe căile mele, ca un neam care a făcut dreptate și n‐a părăsit orânduirea Dumnezeului său. Ei cer de la mine judecăți de dreptate, le place să se apropie de Dumnezeu. 3 De ce am postit noi, zic ei , și tu nu vezi? De ce ne‐am întristat sufletul și tu nu iei cunoștință? Iată, în zilele postului vostru vă găsiți plăcerea voastră și stoarceți toate muncile voastre! 4 Iată , postiți pentru ceartă și sfadă și ca să bateți cu pumnul răutății. Nu postiți astăzi ca să se audă sus glasul vostru. 5 Oare acesta este postul pe care l‐am ales eu? O zi ca să‐și chinuiască omul sufletul, să‐și plece capul ca papura și să‐și aștearnă sac și cenușă? Vei numi aceasta post și zi bine primită Domnului? 6 Oare nu este acesta postul pe care l‐am ales: să dezlegi lanțurile răutății, să desfaci legăturile jugului și să lași slobozi pe cei apăsați și să sfărâmați orice jug? 7 Oare nu este ca să împarți pâinea ta celui flămând și să aduci în casa ta pe săracii izgoniți? Când vezi pe cel gol, să‐l îmbraci și să nu te ascunzi de însăși carnea ta? 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile și sănătatea ta va crește iute; și dreptatea ta va merge înaintea ta; slava Domnului va fi coada oștirii tale. 9 Atunci vei chema și Domnul va răspunde; vei striga și el va zice: Iată‐mă! Dacă vei depărta din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuirii 10 și îți vei întinde sufletul către cel flămând, și vei sătura sufletul întristat: atunci lumina ta va răsări în întuneric și întunecimea ta va fi ca miazăziua: 11 și Domnul te va călăuzi necurmat și‐ți va sătura sufletul în secetă și‐ți va întări oasele și vei fi ca o grădină udată și ca un izvor de apă ale cărui ape nu lipsesc. 12 Și cei ce ies din tine vor zidi locurile pustii cele vechi; vei ridica temeliile din neam în neam; te vei numi: Cel ce drege spărturile, Cel ce așază iarăși cărările de locuit în ele. 13 Dacă‐ți vei trage piciorul din sabat, nefăcându‐ți plăcerea ta în ziua mea sfântă: și vei numi sabatul desfătare, sfânt, cinstit al Domnului, și‐l vei cinsti nefăcându‐ți căile tale, nici urmându‐ți plăcerea ta, nici vorbind vorbe deșerte : 14 atunci te vei desfăta în Domnul și te voi face să călărești pe înălțimile pământului și te voi face să guști moștenirea tatălui tău Iacov. Căci gura Domnului a vorbit.