O zi de răzbunare
1 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boțra, în haine roșii, în haine strălucitoare, și calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea și am putere să izbăvesc!” – 2 „Dar pentru ce Îți sunt hainele roșii și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?” – 3 „Eu singur am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a țâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. 4 Căci în inima Mea era o zi de răzbunare și venise anul celor răscumpărați ai Mei. 5 Mă uitam împrejur , și nu era nimeni să M-ajute și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci brațul Meu Mi-a fost într-ajutor și urgia mea M-a sprijinit! 6 Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea și le-am vărsat sângele pe pământ.”
Rugăciunea poporului
7 Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate față de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările și bogăția dragostei Lui. 8 El a zis: „Negreșit, ei sunt poporul Meu, niște copii care nu vor fi necredincioși!” Și astfel El S-a făcut Mântuitorul lor. 9 În toate necazurile lor, n-au fost fără ajutor și Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime. 10 Dar ei au fost neascultători și au întristat pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut vrăjmaș și a luptat împotriva lor. 11 Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise și a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare , cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; 12 care povățuia dreapta lui Moise, cu brațul Său cel slăvit, care despica apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic, 13 care îi călăuzea prin valuri ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?” 14 Ca fiara care se coboară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ți faci un Nume plin de slavă! 15 Privește din cer și vezi, din locuința Ta cea sfântă și slăvită: Unde sunt râvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale și îndurările Tale nu se mai arată față de mine! 16 Totuși Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem, dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu din veșnicie Te numești Mântuitorul nostru. 17 Pentru ce, Doamne, ne lași să rătăcim de la căile Tale și ne împietrești inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te , din dragoste pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale! 18 Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit țara decât puțină vreme; vrăjmașii noștri au călcat în picioare Locașul Tău cel Sfânt. 19 Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…
O zi de răzbunare
1 Cine este acesta care vine din Edom, cu veșminte roșii din Boțra? Acesta care este slăvit în haina sa, mergând în mărimea puterii sale? Eu cel ce vorbesc în dreptate, puternic ca să mântuiesc. 2 De ce ești roș în haina ta și hainele tale ca ale celui ce calcă în teasc? 3 Am călcat singur în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea. 4 Căci ziua răzbunării era în inima mea și venise anul celor răscumpărați ai mei. 5 Și m‐am uitat și nu era nimeni să ajute și m‐am mirat că nu era cine să sprijine: de aceea brațul meu mi‐a adus mântuire și urgia mea m‐a sprijinit. 6 Și am călcat popoarele în mânia mea și le‐am îmbătat în urgia mea și le‐am vărsat sângele pe pământ.
Laudă pentru mântuirile de mai înainte
7 Voi aminti îndurările Domnului și laudele Domnului, după toate cele ce a dăruit asupra noastră Domnul și bunătatea cea mare către casa lui Israel, pe care le‐a făcut‐o după milele sale și după mulțimea îndurărilor sale. 8 Căci a zis: Cu adevărat ei sunt poporul meu, copii care nu vor amăgi. Și el a fost Mântuitorul lor. 9 În toată strâmtorarea lor el a fost strâmtorat și Îngerul feței lui i‐a mântuit: în dragostea sa și în mila sa i‐a răscumpărat și i‐a ridicat și i‐a purtat în toate zilele din vechime. 10 Dar ei s‐au răzvrătit și au supărat pe sfântul său Duh: de aceea el s‐a schimbat în vrăjmaș al lor și el însuși a luptat împotriva lor. 11 Dar și‐a adus aminte de zilele din vechime, de Moise și de poporul său zicând : Unde este cel ce i‐a scos din mare cu păstorii turmei sale? Unde este cel ce a pus pe sfântul său Duh în mijlocul lor; 12 care a făcut ca brațul său slăvit să meargă la dreapta lui Moise, — care a despicat apele înaintea lor, ca să‐și facă un nume veșnic, 13 care i‐a călăuzit prin adâncuri, ca un cal în pustie și nu s‐au poticnit? 14 Cum se coboară o vită în vale, așa le‐a dat odihnă Duhul Domnului. Așa ai povățuit tu pe poporul tău, ca să‐ți faci un nume slăvit. 15 Privește din ceruri și vezi din locuința sfințeniei și slavei tale! Unde este râvna ta și puterea ta, fiorul măruntaielor tale și milele tale duioase? S‐au oprit ele față de mine? 16 Căci tu ești Tatăl nostru chiar dacă nu ne știe Avraam și Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru; numele tău este din veșnicie: Răscumpărătorul nostru. 17 De ce, Doamne, ne‐ai lăsat să rătăcim de la căile tale și ne‐ai învârtoșat inima de la teama ta? Întoarce‐te pentru slujitorii tăi semințiile moștenirii tale. 18 Poporul tău cel sfânt a stăpânit puțină vreme; potrivnicii noștri au călcat în picioare locașul tău sfințit. 19 Am ajuns ca aceia peste care niciodată n‐ai domnit, care nu s‐au numit după numele tău.